ro | en

Remember Mânăstirea Văcărești – ed. Simetria

Comentariul autorului

Întelegerea nici unui monument de arhitectura româneasca poate nu depinde atât de mult, ca în cazul Manastirii Vacaresti, de cunoasterea contextului istoric din timpul realizarii si apoi al existentei sale, marcata în a doua parte a acesteia de conjuncturi nefavorabile, care într-un final stupid i-au pecetluit dramatic soarta, pâna la disparitie.

Degradarea Manastirii Vacaresti prin transformarea în inchisoare, petrecuta dupa 1863, constituie o problema putin cunoscuta si discutata pâna acum si la care cartea cauta sa-i gaseasca câteva raspunsuri plauzibile. Situatia este cu atât mai paradoxala, având în vedere ca de la sfarsitul secolului al XIX-lea, fata de Manastirea Vacaresti s-au manifestat simltan doua atitudini opuse, prima a fost de mare admiratie, practic fara rezerve, fata de monumentul de arhitectura în sine, a doua a fost însa de totala indiferenta, concretizata prin deprecierea ansamblului de la Vacaresti, pe care autoritatile l-au folosit impropriu ca închisoare.

Speranta din anii 1973-1977, ca puterea comunista, interesata întotdeauna de un gest cultural numai daca acesta putea fi si un mijloc de propaganda, ar fi cea care sa sprijine salvarea Manastirii Vacaresti, s-a dovedit o utopie. Pâna la urma, regimul ateu a transformat ctitoria Mavrocordatilor într-un morman de moloz, fara multe ezitari sau remuscari, cu un dispret total fata de traditia culturii românesti.

Pentru evidentierea importantei Manastirii Vacaresti, deschiderea cartii s-a facut cu articolul Manastirea Vacaresti sau testamentul artei traditionale, scris de reputatul arhitect si eseist G. M. Cantacuzino.

Arhitectura Manastirii Vacaresti este ilustrata, în primul rând, de un releveu întocmit în 1908 de viitorii arhitecti Constantin Iotzu si Alexandru Zagoritz.

Alexandru Panaitescu



Alte lucrări cu aceiași autori: