en | ro
Anuala de Arhitectură » 2020 » Never Waste a Good Crisis

Never Waste a Good Crisis

Nu irosi oportunitatea creativă a unei crize

dezbateri și workshop, iulie/octombrie 2020

Pe măsură ce pandemia a străbătut continentele și a afectat economia majorității țărilor, aceasta a schimbat modelele de viață a miliarde de oameni. Pandemia globală a modificat viața așa cum am cunoscut-o; victimele sunt în mare număr, iar distanțarea socială este un aspect cu care ne-am familiarizat cu toții. Guvernele efectuează un act de echilibru între menținerea în siguranță a populației și echilibrarea economiei. Orașele se confruntă cu schimbări masive ale vieții urbane care nu s-au mai văzut de la războaiele mondiale încoace.

Acest lucru contestă convingerile noastre fundamentale despre sensul și scopul orașelor. Dar este, de asemenea, o șansă de a reintroduce imaginarul urban, întrucât s-ar putea să nu ne întoarcem niciodată la viața metropolei moderne. Acum, mai mult decât oricând, este relevant să discutăm despre arhitectură în contextul crizei COVID-19.

De-a lungul timpului, catastrofele au schimbat și au modelat percepția noastră asupra vieții, a societății și a mediilor construite.

Epidemiile secolului al XIX-lea au provocat modificări la nivelul planificării urbane și a măsurilor sanitare luate în marile orașe. La Paris, efectele holerei în amenajarea orașului sunt vizibile și astăzi. În timpul renovării Hausmann la sfârșitul secolului al XIX-lea, s-au deschis și s-au construit bulevarde mari, spații de distracție și zone verzi pentru recreere.

Recunoscând necesitățile statului modern vest-european, în special Nordic, nimeni nu știe dacă, după Covid-19, vom vedea aceleași schimbări fizice majore ca și cele legate de fostele catastrofe globale.

Anuala de Arhitectură din acest an se va concentra pe modul în care urbanismul ar putea reacționa la criza care chestionează noțiunile fundamentale despre orașul contemporan.

Orașul Post Corona este un „Post Oraș”?

Ar putea fi criza pandemică punctul de plecare al unui nou mod de gândire care va re-negocia sensul orașului către un model mai incluziv?

Covid-19 a dovedit, într-un timp foarte scurt, că suntem capabili să ne schimbăm modul de comportament într-o asemenea măsură încât schimbările climatice cu care ne confruntăm pot fi reduse sau evitate.

Comunități auto-sustenabile

Criza Covid-19 nu a început cu politica, războiul sau subiectele de dezacord global. Ne simțim mai apropiați ca națiuni, ca oameni în comunitățile noastre locale. Ne îndreptăm spre o partajare bazată pe comunitate, o comunicare personală mai strânsă și un mod de viață mai lent. Recunoaștem responsabilitatea comună în acest moment de criză.

Putem imagina resursele urbane și facilitățile împărțite pot constitui un model mai sustenabil de viețuire?

Și cum se va manifesta acest nou mod de gândire în felul prin care imaginăm urbanismul, arhitectura și designul?

Apar noi comunități. Cum pot fi ele modelate din punct de vedere arhitectural și cum poate fi planificat astfel încât locuitorii să fie încurajați să împartă resursele, să redefinească utilizarea tehnologiei și să joace un rol mai activ?

Ne putem schimba profund așteptările față de ceea ce centrul orașului ne-ar putea oferi? Poate participarea la nivel comunitar, întâlnirile creative și condițiile alternative de muncă să devină atrăgătoare pentru folosirea centrele orașului într-un mod diferit?

Retail și textura urbană: o agendă culturală și creativă

Pe măsură ce virusul a avansat, spațiile comerciale și magazinele au fost închise pentru a reduce riscul de contaminare.

Acest lucru i-a obligat pe proprietari să gândească moduri alternative de business, făcând loc unui nou tip de context urban. Dacă consecințele financiare ale Covid 19 sunt severe, aceasta va însemna că spațiile comerciale din zonele centrale vor rămâne goale. Cum pot acestea să fie transformate în medii eliberate de trafic auto, în zone verzi și în zone culturale?

Tendințe noi în domeniul locuirii: mobilitatea înlocuită de digitalizare

Să stabilim o nouă dimensiune urbană. Multe dintre restricțiile, la care am fost nevoiți să facem față în acest timp, ne-au limitat mobilitatea.

Poluarea aerului din orașele mari este în punctul cel mai scăzut din ultimele vremuri. Dacă un nou mod de viață și de muncă va apărea după criză, presiunea asupra infrastructurii va scădea în mod semnificativ și va fi combinată cu noi forme de transport, cum ar fi biciclete și autovehiculele auto electrice, zone ample stradale putând fi utilizate în alte scopuri.

Oare centrul urban poate să devină o suma de centre de activități culturale, iar străzile și bulevarde să se transforme în zone de divertisment?

Natura trebuie integrată în orașe.

Metropola contemporană este rezultatul unei migrații globale a habitatului rural către centrul urban, acesta devenind o zona compactă, unde trăim, muncim, mâncăm, ne relaxăm și socializăm în imediata apropiere. Dar pandemia pune sub semnul întrebării acest fapt. Se pare că suntem vulnerabili și fragili în timp ce suntem apropiați, dar și atunci când economia noastră este prea globalizată. În acest context, noțiunea de comunități locale mici, ce se auto-susțin, devine mai atrăgătoare.

Acest lucru a existat și în trecut, că urmare a unor evenimente dramatice la nivel mondial. După gripa spaniolă, la începutul secolului al XX-lea, a luat ființă mișcarea Orașul Nou, “New Town”. Mișcarea prevedea instituirea unor societăți autonome în afara orașelor supraaglomerate. Aceste zone sunt încă studiate de planificatorii urbani de astăzi.

Oare ar trebui ca dinamica către oraș, să se inverseze?

Spațiul de muncă: un nou concept?

Pe măsură ce urbanul pare că migrează către rural, conceptul de spațiu de muncă devine una cu acest procces de exod generat de pandemie. Lucrând de acasă sau din locuri diferite de spațiul angajatorului, eficiența lucrului nu a scăzut în calitate. Din contră. Se pare că oamenii au lucrat mai bine și mai mult. Deja sunt vehiculate noi concepte de remote-workplace. Distanțarea socială, alterarea proximității, impun noi relații spațiale.

Ce modificări aducem spațiilor publice, pentru ca apropierea dintre oameni să fie posibilă și economia să funcționeze? Cum putem să inovăm prin aceste transformări ample și neașteptate? Asistăm la începutul unei noi culturi a lucrului?