Premiul 1: deGALBEN. Centru de Inovare Urbană Piața Amzei

Autori: arh. Alexandru-Cristian Beșliu, arh. Octavian Bârsan, arh. Cosmin O. Gălățianu, arh. Cosmin Georgescu, arh. Andrei Theodor Ioniță

Refuncționalizarea și reamenajarea fostului Palat al Primăriei Sectorului „Galben” (sau „de Galben”) presupun, în contextul unor intervenții rapide și non-invazive, un proiect cu caracter tactic. În sensul acesta, soluția de față propune asimilarea noilor funcțiuni prin intermediul unor dotări minimale dar esențiale, care să nu încerce simpla cosmetizare a clădirii existente, ci o repunere în valoare a specificității acesteia – ca și cum proiectul n-ar face decât să întărească muchiile unui desen care s-a estompat treptat sub anii de uzură birocratică. Strategia de dezinstituționalizare a clădirii poate redobândi, așadar, scara firească a Pieței Amzei și lipsa de solemnitate excesivă a locului, sprijinindu-se exclusiv pe ceea ce deja există și accentuând potențialul spațial al marilor săli ce aparțin fostului centru administrativ.

Din punct de vedere tehnic, dincolo de minime igienizări, vopsitorii și noi trasee electrice, proiectul propune un sistem constructiv alcătuit din bine-cunoscutele prefabricate galbene folosite în mod uzual pe șantiere: grinzi H20 din lemn stratificat, panouri triplu-strat laminate fenolic și accesorii galvanizate (furci, trepiede, popi, menghine etc.). Subansamblurile constructive obținute folosind astfel de articulări mecanice reversibile sunt aderente la casa-suport, asemeni unor atele minim-invazive atașate elementelor existente găsite la interior: parapete și cotloane, colțuri și retrageri parietale, intradosuri casetate și balcoane etc. Tot acest inventar de dispozitive devine un sistem total care poate fie să confecționeze impresionante piese publice – amfiteatrul marii adunări, biblioteca, simeza, fie să echipeze spațiile cu piese de mobilier: bănci fixe sau mobile, totemuri cu corpuri de iluminat și sisteme audio, suporturi de steag, panouri de afișaj sau mese pentru conferințe și târguri periodice.

Instrumentarul obținut alcătuiește însă și un vehicul al rememorării, al cărui cod grafic imediat recognoscibil amintește de vechea Primărie a Sectorului „de Galben” – o colecție simbolică de „minimă punere în siguranță” a memoriei colective. Intervenția este așadar una unitară, însă capabilă să particularizeze camerele publice ale orașului, transformându-le din încăperile închise ale fostului „sfat popular” în locuri deschise și luminoase: scara monumentală cu popasuri care amintesc de istoria locului, sala pașilor pierduți – o Piața Amzei acoperită și, totodată, foaierul marii adunări din amfiteatru, librăria și biblioteca cu locuri înălțate de citit la fereastră, sala expozițională cu simeze și spațiul pentru proiecții, sau camera consiliului cu celălalt „ochi” către Piața Amzei, balconul de deasupra intrării în teatru și semnalul luminos nou inserat

În final, putem spune că proiectul nu reprezintă atât un elogiu al provizoratului, cât un simbol pentru construcția continuă a memoriei unui loc important al orașului, scenografia urbană a unui „șantier în lucru” ale cărui piese se pot comprima din nou în anonimatul unui depozit anume, lăsând loc oricăror alte instrumente de calibrare ale acestei excepționale case la viața orașului.

Plan

Spațiul 1

Spațiul 2

Spațiul 3

Spațiul 4

Spațiul 5