Autor: arh. Alexandra Doina Pătrașcu

Un centru pentru noi începuturi
Întotdeauna am fost atrași de clădirile care păstrează în planul lor o formă simplă, recognoscibilă, dar încărcată de sens.
Aici, în Piața Amzei, această formă este o cruce. O geometrie clară, simetrică, desenată cu o rigoare interbelică, într-o arhitectură Art Deco masivă care își caută astăzi o nouă voce.
Am numit proiectul CRUX. Nu ca o metaforă, ci ca o constatare.
Crux înseamnă punct de intersecție, centru, răscruce. Locul unde liniile se întâlnesc.
Clădirea aceasta este exact asta. În forma compusă de spațiile care se schimbă, în poziția pe care o ocupă, în tăcerea care a învăluit-o în ultimii ani.
Ne-am întrebat ce înseamnă un început. Ce înseamnă să lași ceva să renască fără să-i ștergi memoria.
Am decis să nu adăugăm prea mult. Am simțit că nu e nevoie.
Am curățat. Am simplificat. Am lăsat lumina să intre.
Am căutat un echilibru între gol și plin, între tăcere și potențial.
Spațiul rezultat e aproape complet alb. Nu ca o afirmație estetică, ci ca o invitație.
Un loc neutru, neconflictual, care nu spune ce trebuie făcut, ci permite.
O scenă calmă, pe care se pot desfășura lucruri neașteptate.
În contrapunct cu rigoarea clădirii, am introdus un volum nou.
Un obiect ușor, aerat, construit dintr-o structură metalică subțire.
Este o altă cruce, dar neregulată, permisivă, fragmentară.
Are o prezență incertă – se vede și nu se vede.
Suprafața sa translucidă reflectă lumina zilei, dar și pe cei care îl folosesc.
Ne-am dorit ca acest element să nu aibă o funcțiune prestabilită.
El poate fi piedestal, scaun, jardinieră, gradenă.
Poate fi adunat sau risipit, poate susține sau delimita.
E un început posibil, exact așa cum sunt toate începuturile: imprecis, dar încărcat de energie.
CRUX nu caută să impresioneze.
Caută să ofere liniște. Un fundal. O structură care poate susține creația fără să o condiționeze.
O arhitectură care nu caută atenția, ci îngăduie desfășurarea firească a lucrurilor.
