Autori principali: arh. Ioan-Radu Onea, arh. Merve Baise Uysal, arh. Sergiu Turlui
Colaboratori: consultant: arh. Eliza Yokina
CAMERE PE RÂU/ROOMS ON THE RIVER
2025 / Râul cel lung
Cum putem transforma Dâmbovița, dintr-un spațiu de tranzit în destinație pentru locuitorii orașului?
Aceasta a fost una dintre cele mai importante întrebări lansate in cadrul apelului de idei Dâmbovița 2035.
Pentru a putea găsi un răspuns la această problemă am ales amplasamentul numărul 3, încercând să reimaginăm segmentul de râu dintre Podul Grozăvești și Podul Cotroceni, motivați fiind de potențialul uriaș al acestei zone de a deveni un spațiu urban calitativ al orașului fiind conectat direct atât cu Grădina Botanică, cât și cu viața universitară a orașului și cu cea științifică.
Pornind de la aceste premise, pe deoparte condiția generală a malurilor Dâmboviței ca spațiu de tranzit ce blochează interacțiunea dintre oameni și apă, și pe de altă parte, potențialul specific al zonei ce constă în diversitate se construiește conceptul de intervenție Camere Pe Dâmbovița.
CE PROPUNEM?
În linii mari, propunem transformarea actualei autostrăzi într-un parc intensiv plantat împrejurul oglinziii de apă, viața urbană fiind încurajată, antrenată prin diverse camere urbane care să încurajeze statul pe malul râului.
În primul rând, propunem o serie de intervenții de reorganizare a traficului prin păstrarea unei singure benzi de circulație auto pe fiecare mal al râului, și adăugarea unei piste pentru biciclete cu dublu sens adiacent coridoarelor de circulație pentru mașini, în interiorul acestora (înspre râu), pista de biciclete devenind limita de la care pornește parcul intens plantat înspre oglinda de apă.
Traficul pietonal este preluat printr-o promenadă perimetrală sinuoasă din lemn ce contrastează cu rigiditatea cuvei de beton, diversificând perspectivele. De asemenea, pentru traseele secundare ale parcului se va utiliza material rezultat prin reutilizarea betonului existent (prin măcinare și utilizarea măcinăturii la aleile de pietriș.
Complementar eliminării traficului propunem stimularea biodiversității simultan cu maximizarea suprafețelor vegetale prin crearea unei benzi vegetale de 10-12m împrejurul limitei exterioare a cuvei ce beton, înierbarea taluzului prin dispunerea deasupra acestuia a unui strat plantat fixat de structura taluzului (prin sisteme de tip georețea sau utilizarea unor profile care să prevină curgerea pământului). Taluzul va fi plantat pe porțiunea dintre profilul sparge-val și cota maximă a apei, pentru minimizarea efectelor produse de acțiunea apei. De asemenea, propunem instalarea unor insule plutitoare plantate intens fixate cu sisteme rudimentare de cuva de beton. Suprafețele vegetale din cuvă vor fi destinate exclusiv animalelor și plantelor devenind camere vegetale în care accesul oamenilor este accidental. Taluzul este spart local, pe porțiune din dreptul Grădinii Botanice, și vizavi, elementele propuse fiind situate în gabaritul actualei cuve.
Odată reimaginată și clarificată suprafața orizontală, într‐un parc amplu, se adaugă cel de-al doilea strat, camerele urbane. Din acest punct de vedere, propunem introducerea a două tipuri de camere. Pe deoparte propunem, în exteriorul aleii pietonale 5 pavilioane mari (Big Rooms) fiecare concentrând un anumit tip de relație cu apa și devenind un punct care conectează funcțiunile din proximitate cu malul apei.
La interiorul circulației pietonale introducem camerele mici, (Small Rooms): structuri rudimentare din lemn (care pot fi construite împreună cu locuitorii), pontoane și terase de dimensiuni mici și medii amplasate fie în parc, fie pe limita taluzului, fie plutind pe apă, puncte de pauză care să antreneze relaționarea cu apa lmai aproape.
Camerele de pe Dâmbovița desemnează acele locuri de pauză în tranzitul orașului, spații versatile și adaptabile, pregătite oricând să devină Cabinete de curiozități, spații de întâlnire.