★ Premiu

Proiectul 6905-2

Urban infrastructure

RE-ECHILIBRAREA INFRASTRUCTURII PENTRU OAMENI

Ideea concursului Dâmbovița 2035 prevede transformarea râului dintr-o „arteră urbană” betonată, învechită, într-un coridor verde-albastru care reconecteaza cartierele invecinate și revitalizează potențialul natural și social al râului.

Acest lucru necesită mai mult decât o modernizare tehnică - necesită o re-animare poetică a peisajului urban.

Propunerea noastră respinge tratarea râului ca pe o barieră sau un spațiu rezidual. Proiectul nostru își imaginează râul ca pe nucleul organic al unui corp urban reînnoit - un loc unde mișcarea, natura și comunitatea pulsează împreună. Inspirată de metafora autoarei daneze Inger Christensen despre construirea „unui oraș moale ca un corp”, această abordare urmărește să atenueze formele urbane rigide și să le înlocuiască cu spații care primesc, conectează și vindecă.

Această transformare necesită o serie de schimbări spațiale.

- În primul rând, orașul trebuie să își recupereze și să își remodeleze infrastructura prin extinderea podurilor auto, transformându-le în platforme publice largi, unde pietonii se pot aduna, opri și experimenta râul din noi puncte de vedere.

- În al doilea rând, necesită deschiderea grădinilor împrejmuite și a parcurilor instituționale de-a lungul râului, integrând aceste peisaje ascunse într-un spațiu public continuu.

- În al treilea rând, depinde de o repriorizare a traficului auto și pietonal, îmbunătățind condițiile pentru mersul pe jos și cu bicicleta, astfel încât mișcarea de-a lungul râului să devină sigură, intuitivă și la scară umană.

Împreună, aceste gesturi ajută la reimaginarea Dâmboviței ca un coridor verde-albastru generos - unul care restabilește accesul, încurajează ritmuri mai lente și readuce râul în viața de zi cu zi a orașului.

SITUL 2: THE SOFT GATE

Amplasamentul 2 este defapt o articulație puternică între râul Dâmbovița și Lacul Morii - două corpuri majore de apă a căror conexiune potențială a rămas nerealizată timp de decenii. Astăzi, această joncțiune este dominată de infrastructura rutieră la scară largă, fragmentând peisajul și limitând accesul publicului. Totuși, în această condiție se află o oportunitate rară: aceea de a transforma un nod infrastructural într-un mediu public stratificat și generos, unde reparatia ecologică, viața culturală și noile forme de mobilitate pot aparea si trai împreună.

Propunerea începe prin redefinirea rolului Podului Ciurel în sine. În loc să funcționeze exclusiv ca o conductă pentru vehicule, podul devine un nou spațiu civic multifuncțional prin crearea unui parc-pod, care leagă direct promenada nordica al Dâmboviței și promenada Lacului Morii. Acest parc elevat acționează ca o articulație verde - un loc unde oamenii se pot plimba între râu și lac, pot observa peisajele acvatice în schimbare și pot experimenta o zonă riverană continuă. Cu copaci, locuri umbrite, platforme de observare și zone pentru activități, parcul-pod oferă un nou tip de spațiu public liniar suspendat între două ecosisteme.

Sub pod, proiectul adaugă un strat ecologic complementar. Spațiile în prezent neutilizate sunt recuperate și transformate într-o mini-zonă mlăștinoasă, readucând caracterul riparian pierdut și introducând biodiversitate acolo unde odinioară domina ingineria grea. Această zonă filtrează apa, oferă habitat pentru păsări și amfibieni și creează un microclimat răcoros vara. Pasarelele suspendate și platformele de observație permit oamenilor să experimenteze această zonă umedă de aproape, transformând un spațiu întunecat și rezidual într-un colț neașteptat de ecologie urbană.

Pentru a ancora aceste noi peisaje social și economic, se propune construirea un hub de cercetare și cultură la marginea podului și a zonei mlăștinoase. Această clădire funcționează ca generator de activitate: un loc pentru cercetarea de mediu, studii climatice, expoziții publice, spații de creație, mici afaceri și programe culturale. Amplasat la confluența dintre infrastructură și natură, hub-ul aduce energie nouă districtului, atrăgând studenți, cercetători, vizitatori și locuitori. El transformă zona Ciurel dintr-o zonă dominată de trafic într-o destinație unde cunoașterea, creativitatea și ecologia converg.

Îmbunătățirea accesului public este o parte fundamentală a viziunii. Un nou sistem de scări si plarforme care coboară direct spre apă reconectează oamenii cu râul în mai multe puncte, făcând Dâmbovița accesibilă pentru plimbare, ședere, mici întâlniri și explorări la marginea apei. Aceste scări devin locuri de pauză, întâlnire și odihnă — gesturi arhitecturale simple care restabilesc proximitatea fizică și emoțională dintre cetățeni și râu.

În plus, propunerea introduce trei noi poduri-platformă urbane, fiecare conceput ca o trecere axată pe pietoni, care leagă cartierele învecinate de parcurile și coridoarele verzi nou deschise. Aceste poduri-platforma sunt gândite nu doar ca elemente de infrastructura, ci si ca terase sociale — locuri pentru plimbare, întâlnire și observare a peisajului. Împreună cu parcul-pod, creează o rețea de „camere publice”, suspendate peste apa raului, care leagă zona într-un sistem coerent și accesibil pietonilor.

În cele din urmă, pentru a activa spațiile raului, și a îmbunătăți viața cotidiană, noi magazine și cafenele sunt amplasate sub pod si nin pardcurile adiacente raului, nou introduse in circuitul public. Aceste unități comerciale de scară mică aduc vitalitate marginilor anterior neutilizate, susțin antreprenorii locali și extind viața culturală generată de hub-ul de cercetare și zona umedă. Zi și noapte, partea inferioară a podului devine un spațiu animat, sigur și primitor.

Prin aceste intervenții stratificate — ecologice, spațiale, culturale și economice — Amplasamentul 2 evoluează într-un prag primitor și interconectat între râu și lac. Devine un loc în care infrastructura nu mai suprimă viața urbană, ci susține noi forme de coexistență între oameni și peisaj. Iar pe măsură ce aceste transformări înmoaie muchiile dure ale orașului, Ciurel începe să întruchipeze metafora centrală a proiectului: un oraș care devine moale ca un corp — deschis, respirând și viu.