Autori principali: Alexandra MARINESCU - DOLTdesign SRL
Coautori: Mara LĂCĂTUȘ, Vanessa CRISTEA, Luca TUDOR, Cătălina AFRENIE, Mihnea OPRESCU
FRAGMENTE DE ORAȘ ÎN ALBIA VERDE – DIALOG APĂ-URBAN
Propunerea devine o suită de spații tranzitorii, un sistem pietonal, ce favorizează legăturile între vecinătățile limitrofe, fiind surescitată de motivul lespezilor de beton, ca simbol al siluetei orașului introdus în contextul malului. Urcarea spre Parcul Natural Văcărești dinspre albia râului se realizează printr-o promenadă sinuoasă, cu intenția de a îngreuna traseul ca un semnal de reverență, printr-un efort în fața zonei verzi. Frugalitatea lespezilor de beton folosite de-a lungul întregului traseu redă aici imaginea fragmentată, de cele mai multe ori brută și rigida a orașului, după cum este ea resimțită de indivizii ce îl locuiesc. O dată ajuns pe coronamentul parcului, orașul și ale sale semnale de beton sunt lăsate în spate, iar imersiunea în vegetație devine totală. Intervenția se coagulează în jurul legăturii fizice și conceptuale a spațiului verde cu malul apei, un traseu bidirecțional, ce creează premisa unei transgreusiuni bidircționale a vegetației spre luciul de apă și oraș, îndemnând spre o mediere asupra limitei celor trei poli de interes: oraș, apă, vegetație.
CUM mediem limita celor trei zone?
M1 – Traseu. Lespezile de beton, simbol al rigidității orașului urmăresc întreg parcursul pietonal propus, ce conectează ambele maluri ale râului cu versantul parcului natural, printr-o pasarelă suspendată peste apă, o scurtcircuitare a traseului pietonal pentru valorificarea cadrului natural limitrof, prin oferirea de noi perspective de observație asupra sa.
M2 – Pasarela suspendată. Legătura fizică dintre cele două maluri este redată printr-un dialog dihotomic apă-urban, în care silueta orașului traversează râul și se profilează pe orizontul urban prin intermediul conturului pararpetului. Acesta se deschide spre apă și oraș prin ferestre scobite în austeritatea betonului.
M3 – Amfiteatrul urban. Cele două gradene care bordează pasarela creează o pauză necesară de-a lungul promenadei, un refugiu comunitar care încurajează interacțiunea sau din contră, reflexia asupra cadrului natural.
M3 – Dispozitive de observare a cadrului natural. O serie de obiecte animează promenada de-a lungul malului, intrând în dialog cu traseul propus și oferind totdată puncte de observație diferite ale râului: platforme care cad spre apă sau din contră platforme suspendate, respectiv plutitoare, care te aduc într-un contact apropiat cu luciul de apă; printre acestea se împrăștie și o serie de obiecte punctuale suspendate de la nivelul trotuarului, oferind o perspectivă descendentă spre zona umedă.
CUM acționăm asupra componentelor de referință ale zonei?
M0 – Mobilitate. Traficul auto este menținut în zona, dar încetinit considerabil prin intermediul unor dale de beton ce înlocuiesc asfaltul existent, conturând o suprafață rugoasă, care limitează viteza de deplasare. Vegetația invadează circulația carosabilă, acolo unde, ca o metaforă, dalele se strivesc sub apăsarea austerității orașului, iar verdele este pregătit să vină în întâmpinare pentru alienare. Mobilitatea este completată de propunerea unei piste de biciclete, amplasată în consolă față de taluz pentru a maximiza lățimea trotuarului și a spațiului verde.
M1 – Filtrare. Volumul de scurgere al apei este curățat printr-un sistem de filtrare care ascunde parțial structura pasarelei, format din bolovăniș, pietriș, nisip și plante. Soluția nu interferează cu profilul hidraulic existent, lăsând apa mai curată să circule mai departe în aval.
M2 – Spațiul verde. Zona verde este maximizată prin conturarea unei fâșii continue de vegetație de-a lungul malului, în detrimentul pastilelor verzi independente, bordând trotuarul existent și maximizând suprafața de preluare a apelor meteorice de pe trotuar și de pe pista de biciclete. Fâșia verde propune arbori din speciile frasinilor comuni și a arțarilor, de dimensiuni medii la maturitate (12-16m înălțime). Iarba intră în dialogul încrucișat al limitei dintre oraș-apă-natură , prin străpungerea dalelor de beton și asigurarea unei conectivități a spațiului verde cu malul.
M3 - Mobilierul urban. Locurile de stat, stâlpii de iluminat (cu sistem integrat de resurse regenerabile), coșurile de gunoi, balustrada pistei de bicicletă, toate împreună prezintă un limbaj arhitectural frugal care se suprapune peste limita dintre apă și natură.