★ Premiu

Proiectul 9597-5

Dâmbovița2035 SML

Apa intră în oraș și orașul intră în apă! Am pornit de la un raționament simplu: râul trebuie să devină parte a orașului. Astfel, am selectat trei zone, într-o încercare de a demonstra trei ipoteze de intervenție în raport cu gradul de permisivitate al malului, dinspre centru spre periferie: S–M–L.

• Zona S (Timpuri Noi): Soluția vizează o intervenție de acupunctură urbană. În această zonă, Dâmbovița este claustrată (între metrou și oraș), iar intervenția propune o reorganizare chirurgicală a funcțiunilor (circulații auto, parcuri, baze sportive suspendate), pentru a permite parcului „să intre în apă” și apei „să intre în parc”, pe limitele cele mai puțin permisive.

• Zona M (Parcul natural Văcărești): Intervenția propusă necesită integrarea într-un context marcat de o sistematizare nereușită, vizibilă prin digul betonat. Miza constă în transformarea acestei bariere dintre Delta Văcărești și coridorul râului, prin reducerea traficului, devierea circulației auto pe un singur mal și crearea unui spațiu de tranziție naturală și experiment. Propunerea include amenajarea unor zone de loisir pe malul râului – o plajă sălbatică, promenade, piste de biciclete –, înlocuirea betonului cu vegetație și integrarea unui centru de cercetare și vizitare în interiorul digului transformat, consolidând legătura dintre Delta Văcărești și râu.

• Zona L (Vitan – Popești-Leordeni): Reprezintă conexiunea directă și cea mai flexibilă cu natura. Aici, râul își reia locul în mod periodic, sub forma unei zone vegetale inundabile. Intervenția subordonează traficul și valorifică relația firească dintre seră/agricultură și râu, pentru a crea un spațiu-tampon ecologic, unde infrastructura ușoară (poteci, grădini filtrante) se adaptează nivelului variabil al apei, iar râul devine un element activ și de legătură ecologică.

Parcul Natural Văcărești

Zona M – Zona în care malul se apropie de natură este marcată de constrângeri generate de o sistematizare eșuată. Digul, astăzi complet betonat, funcționează ca o frontieră vizibilă între delta urbană și râu, însă, adevărata barieră pentru ecosistem este traficul auto de la baza sa. Din această situație își trage forța și miza intervenția propusă: transformarea barierei și crearea unui spațiu de tranziție natural și experimental.

Digul nu este demolat, ci transformat. Betonul vizibil este înlocuit cu vegetație, astfel încât structura devine suport ecologic. Interiorul dealului se organizează ca un spațiu de cercetare și vizitare, orientat prin „ocheane” către Văcărești — mici cadre vizuale care permit observarea ecosistemului. La baza digului, acolo unde topografia o permite, apar spații publice discret inserate: mici unități de alimentație, centre de închiriere și zone de servicii menite să deservească noua plajă sălbatică și promenada.

În zona de contact dintre apă și mal se formează o plajă sălbatică, o limbă de nisip și pietriș care recuperează caracterul natural al locului. În proximitatea malului, apa este filtrată și păstrată în piscine naturale integrate în peisaj, iar prezența oamenilor este reglementată pentru a proteja biodiversitatea.

Pe apă, insulele vegetale funcționează ca filtre naturale: plantele lor absorb nutrienți și impurități, curățând apa în mod pasiv și contribuind la refacerea calității ecosistemului. În plus, insulele adăpostesc turnuri pentru păsări, permițând faunei din Văcărești să se extindă către Dâmbovița. Astfel, delta urbană își prelungește prezența pe râu.

Traficul auto este deviat pe un singur mal. În zona ansamblului rezidențial, aflat pe același mal cu Delta Văcărești, se păstrează accesul auto pentru riverani, pe un segment restrâns.

În punctul în care țesutul de locuire colectivă coboară spre apă asemenea unei pâlnii – pe malul opus parcului natural – se dezvoltă un pod pietonal cu două brațe: unul coboară spre plajă, iar celălalt se ridică într-un punct de observație către Văcărești, devenind un mic amfiteatru ancorat de versantul digului transformat.

Intervenția reintegrează Dâmbovița în Văcărești, transformând râul într-un element activ al peisajului urban și creând un spațiu-tampon ecologic care conectează natura cu orașul, constituind un coridor verde-albastru continuu, pentru a asigura conectivitatea ecologică și integrarea funcțională a zonelor urbane și naturale.