Proiectul 9597-4

Dâmbovița2035 SML

Apa intră în oraș și orașul intră în apă! Am pornit de la un raționament simplu: râul trebuie să devină parte a orașului. Astfel, am selectat trei zone, într-o încercare de a demonstra trei ipoteze de intervenție în raport cu gradul de permisivitate al malului, dinspre centru spre periferie: S–M–L.

• Zona S (Timpuri Noi): Soluția vizează o intervenție de acupunctură urbană. În această zonă, Dâmbovița este claustrată (între metrou și oraș), iar intervenția propune o reorganizare chirurgicală a funcțiunilor (circulații auto, parcuri, baze sportive suspendate), pentru a permite parcului „să intre în apă” și apei „să intre în parc”, pe limitele cele mai puțin permisive.

• Zona M (Parcul natural Văcărești): Intervenția propusă necesită integrarea într-un context marcat de o sistematizare nereușită, vizibilă prin digul betonat. Miza constă în transformarea acestei bariere dintre Delta Văcărești și coridorul râului, prin reducerea traficului, devierea circulației auto pe un singur mal și crearea unui spațiu de tranziție naturală și experiment. Propunerea include amenajarea unor zone de loisir pe malul râului – o plajă sălbatică, promenade, piste de biciclete –, înlocuirea betonului cu vegetație și integrarea unui centru de cercetare și vizitare în interiorul digului transformat, consolidând legătura dintre Delta Văcărești și râu.

• Zona L (Vitan – Popești-Leordeni): Reprezintă conexiunea directă și cea mai flexibilă cu natura. Aici, râul își reia locul în mod periodic, sub forma unei zone vegetale inundabile. Intervenția subordonează traficul și valorifică relația firească dintre seră/agricultură și râu, pentru a crea un spațiu-tampon ecologic, unde infrastructura ușoară (poteci, grădini filtrante) se adaptează nivelului variabil al apei, iar râul devine un element activ și de legătură ecologică.

Timpuri Noi

Zona S – Sectorul în care Dâmbovița este claustrată între oraș și metrou, intervenția devine mai degrabă o conciliere a orașului cu apa, o negociere purtată, în acest caz, în limitele cele mai puțin permisive ale malului.

Soluția reactivează potențialul locului: parcul Timpuri Noi își recapătă contactul direct cu apa. Intersecția rigidă dispare, lăsând locul unei promenade fluide care coboară spre râu. Traficul auto nu este eliminat, ci reorganizat strategic la marginea parcului; astfel, parcul intră în apă, apa intră în parc, iar orașul își continuă parcursul firesc.

Traficul auto pe malul drept este redus la două benzi, restul spațiului fiind destinat bicicletelor, vegetației, umbririi și pietonilor. Pe malul stâng, traficul este restricționat și utilizat doar ocazional, fiind deviat pe Nerva Traian. Aceste soluții de reducere a traficului au fost deja demonstrate de-a lungul timpului, fie prin lucrări care au diminuat spațiul carosabil, fie prin pietonalizări temporare ale străzii.

Pe malul opus, orașul primește un nou nivel. Păstrând parcarea și infrastructura metroului, este propusă o platformă suspendată, racordată direct la ieșirea de la metrou și la depozitul de caiace existent, care urmează să devină una dintre bazele de antrenament ale echipei de caiac, un spațiu necesar și în prezent inexistent. Aceasta devine extensia unei baze sportive, cu terenuri și gradene orientate către apă, transformând zona într-o arenă urbană activă.

Intervenția merge mai departe și extinde relația cu malul și pe zona locuirii colective. „Parcul” continuă între blocuri cu o grădină de tip rain garden și folosește diferența de nivel actuală, aflată pe zona pe care înainte de 1911 Dâmbovița își avea cursul natural. Astfel, parcarea este racordată la Bulevardul Mircea Vodă, iar Splaiul este apropiat grădinii interioare. Punctul termic dintre blocuri este și el reactivat și reintegrat, devenind un reper care marchează trecerea dintre grădină și parcare. Într-o modernizare imaginată, partea tehnică rămâne pe amprenta sa, însă clădirea primește un etaj public: un spațiu comunitar deschis către grădină, capabil să adune locuitorii și să transforme infrastructura într-un loc de întâlnire.

În această zonă, pe malul râului, traficul este restrâns la o bandă, cu o limitare de viteză și acces controlat pentru riverani, astfel încât malul apei să rămână al pietonilor, soluție coordonată și cu modul de organizare al curții interioare a blocului, în care accesul auto în parcarea de reședință se face exclusiv de pe Bulevardul Mircea Vodă.

La nivelul iluminării, mai mult decât prin design, intervenția aduce siguranță prin lumină activă. Iluminatul stradal nu mai este o simplă înșiruire de obiecte, ci o modalitate de exprimare strategică a funcțiunilor publice. Lumina terenurilor de sport, lumina punctului termic reactivat, lumina promenadei și a parcului compun un peisaj nocturn coerent. Această iluminare determinată de dispunerea funcțiunilor elimină zonele obscure și oferă un sentiment de siguranță la malul apei.