Restaurarea Bisericii din Bălinești

Comentariul autorului

Biserica „Sf. Nicolae” din Bălinești (județul Suceava) inclusă în Lista Monumentelor Istorice de importanță națională (categoria A) a fost construită în 1494- 1499 și face parte ca tipologie din seria de biserici medievale de tip sală, fiind una dintre ultimele realizate în acest mod, în care se îmbină un plan de tip bizantin (naos, pronaos, altar) cu elemente de limbaj architectural de inspirație gotică.
Bolțile celor 3 spații interioare sunt realizate din cărămidă, fiind împărțite în trei părți de arce din piatră. De la nașterile arcelor în jos, pornesc stâlpi angajați, cu secțiune treflată care se termină la nivelul pardoselii cu un soclu din piatră sculptată.
Inițial, biserica a fost se pare concepută cu un pridvor deschis de o înălțime mai redusă adosat la peretele sudic al pronaosului. Ulterior, renunțându-se la intenția de a realiza o turlă pe pronaos pentru clopote a fost adosat un turn clopotniță pe peretele sudic. Acesta a fost construit cu stâlpi din blocuri de piatră la partea inferioară, o cupolă cu nervuri de piatră peste nivelul inferior și o camera pentru clopote la nivelul superior la care se accedea dinspre exterior printr-o ușă la care probabil că se ajungea printr-o scară exterioară mobilă.
In timp, biserica a suferit multe interventii, ultima fiind în anul 1925 realizată de Comisia Monumentelor Istorice când au fost introduși tiranți pentru consolidare. Acoperișul în forma de dinainte de restaurare data din 1899, până atunci biserica fiind arsă și neacoperită.
Biserica a necesitat intervenția de urgență a specialiștilor pentru a se asigura conservarea prin ȋndepărtarea factorilor de deteriorare ca și refacerea detaliilor originale de protecție – acoperiș, streașină, ȋnvelitoare cu revenirea la volumetria initială a acoperișului conform imaginii din tabloul votiv și cu lărgirea streașinii pentru protecția componentelor artistice exterioare.
Anterior procesului de restaurare, a fost analizată starea existentă a edificiului, prin care s-a observant faptul că degradările și avariile sunt prezente în special la baza bisericii, în jurul ferestrelor și în pod, sub formă de fisuri și crăpături în zidărie și între blocurile de piatră, dislocări și zidărie măcinată la turla clopotniță, ale blocurilor de piatră de la pilaștrii și baza acesteia, degradări care au fost reparate din punct de vedere estetic dar nu și structural.
În aceste condiții, a fost necesară înlocuirea șarpantei actuale din lemn, cu degradări majore (elemente de rezistență improvizate, putrezite, deformate, învelitoare parțial distrusă), structura de rezistență a bisericii prezentând, de asemenea, degradări sub formă de fisuri în pereți și dislocări ale pietrei la stâlpii pridvorului și la soclu.
Deteriorarea ȋnvelitorii de tablă a permis infiltrarea apei din precipitații ȋn suprastructura podului, provocând astfel și putrezirea unor elemente de șarpantă, atac biologic și infiltrații de apă cu deteriorarea spațiilor interioare (inclusiv afectarea picturii), fapt ce a dus la propunerea montării unei noi învelitori din tablă de cupru.
Fațadele care au suferit nenumărate intervenții în timp în care decorațiile medievale deosebit de valoroase au fost acoperite în timp cu tencuieli și suprafețe pictate au fost restaurate prin desfacerea parțială a tencuielilor, desfacerea firidelor zidite dar cu marcarea clară a ambelor etape constructive la nivelul paramentului exterior.