Labirint – Biserică și școală în centru comunitar urban

Comentariul autorului

Terenul de pe Strada Labirint, martor al unei istorii comunitare de peste un secol, a găzduit de-a lungul timpului biserică, școală, grădiniță, editură, tipografie și alte funcțiuni. După sistematizările din anii ’90, au rămas doar biserica și două anexe, grav afectate structural și poziționate impropriu pe parcelă. Clădirea veche, realizată în perioada interbelică, era nesigură în caz de seism și compromisă arhitectural prin intervenții neadecvate. În parteneriat cu Școala „Mihai Ionescu”, care avusese cândva sediul aici, a fost conceput un nou proiect care onorează locul nu prin conservare formală, ci printr-o reconstrucție vie, adaptată nevoilor actuale, dar fidelă spiritului originar.
Pentru a păstra continuitatea identitară cerută de comunitate, au fost recuperate și recontextualizate elemente simbolice din vechea biserică: fațada unei anexe a devenit turnul nou, cărămizile recuperate compun un perete al memoriei, balustrada din lemn a fost montată la accesul către biserică, iar din materialul din grinzile vechi au fost realizate obiecte de mobilier liturgic.
Structura clădirii răspunde unei provocări majore: peste sala de mari dimensiuni, fără stâlpi interiori, de la parter, s-au suprapus trei niveluri funcționale. Pentru susținerea acestora s-au utilizat plăci post-tensionate, iar peste sală s-a realizat un tavan casetat din beton aparent, cu grinzi care devin și elemente definitorii pentru atmosfera sălii, prin ritm, profunzime și textură. Etajul 3 este din structură metalică ușoară, pentru a reduce sarcinile.
Sala bisericii este inima clădirii și găzduiește o orgă realizată din piese istorice recuperate, restaurate de unul dintre puținii meșteri specializați rămași în România. Acustica a fost proiectată pentru a permite utilizări diverse: liturghii, concerte, conferințe, festivități școlare. Balconul poate fi compartimentat separat ca amfiteatru.
Clădirea adăpostește funcțiunile bisericii și ale școlii (clasele V–XII): laboratoare și sală de sport la demisol, birouri la mezanin, săli de clasă și funcțiuni educaționale complementare la etajele superioare. Sera, amplasată la ultimul nivel, oferă elevilor un spațiu educațional viu, unde pot învăța prin observație directă despre plante, ciclurile naturii și responsabilitatea față de mediu. În plus, mai multe încăperi sunt flexibile, partajabile între școală și biserică, datorită pereților mobili și infrastructurii adaptate. Clădirea este complet accesibilă persoanelor cu dizabilități.
La ultimul nivel, atelierul culinar este folosit săptămânal de elevi care pregătesc prânzul pentru colegi, iar fondurile strânse sunt donate pentru cauze sociale sau activități educative. Astfel, școala devine și spațiu de responsabilizare civică.
Terenul de vizavi va deveni curtea școlii, cu terenuri sportive și un centru comunitar multifuncțional, cu bucătărie, spații de ateliere și întâlniri. Proiectul a fost realizat integral din donații și campanii de strângere de fonduri, reflectând atașamentul profund al comunității. Astăzi, clădirea funcționează la capacitate maximă și găzduiește constant evenimente culturale, educaționale și comunitare, devenind un spațiu viu, integrat firesc în viața cartierului.
Clădirea a devenit un reper în cartier – nu prin monumentalitate, ci prin deschidere, echilibru și firescul cu care a reușit să încorporeze trecutul, prezentul și viitorul unei comunități unite prin credință, educație și apartenență.