Locul II

Amenajare locuință

str. Plugarilor, București

Autori: arh. Bogdan Babici

Comentariul autorului

Locuinţa este formată din două apartamente, făcute să comunice şi să funcţioneze împreună, situate în mansarda unui bloc recent construit. Spaţiul este generat ca background al unor posibile şi diverse scenarii domestice.

Primul pas a fost fluidizarea spaţiului, care a fost eliberat de compartimentările inutile şi a rămas delimitat de elementele structurale, cu câteva excepţii.

Un al doilea pas a fost mascarea coincidenţelor nefericite - aşa a luat naştere, de exemplu, peretele rotund care delimitează dormitorul de living, precum şi alte detalii care răspund la cerinţe precise, deşi, la prima vedere, par să fie pure tentaţii sculpturale. În cazul elementelor structurale (grinzi, stâlpi), a căror prezenţă puternică nu putea fi disimulată fără a se compromite funcţionalitatea spaţiului, acestea au fost lăsate aparente şi investite cu rol de generator de concept, devenind astfel elementele importante ale compoziţiei spaţiale.

În cele din urmă, s-a trecut la designul de mobilier şi la gestiunea luminii. În afară de canapele şi fotolii, toată mobila este "hand-made" şi urmăreşte acelaşi principiu al flexibilităţii şi multifuncţionalului, excepţie făcând dormitorul, unde, datorită formei generate de peretele rotund, s-a mers pe un design de mobilier "build-in".

Rezultatul: un living foarte liber, susţinut de un stâlp rotund pe care se sprijină grinzi radiale. Spaţiul este orientat spre replica frontală circulară a peretelui dinspre dormitor. Tot peretele respectiv este scobit de nişe care pot avea orice destinaţie; dispuse pe ambele părţi astfel încât golul uneia determină plinul pe partea opusă, făcând ca miezul peretelui să fie utilizat în întregime.

O completare transparentă este adusă de rafturile de sticlă situate pe peretele lateral, având rolul de bibliotecă. Posibilitatea mutării rafturilor oferă şansa de a realiza diferite aranjamente ale peretelui respectiv. Bucătăria, aşezată într-o laterală a livingului, e un laborator ocazional, separat cu sticlă şi înrămat în cadrul de lemn care se mulează pe parapetul barului, pliindu-se ca să servească drept tăblie.

Trucul folosit ca să mascheze confluenţa abruptă a stâlpului rotund cu parchetul este folosit şi la dispunerea micului corp de mobilier de la baza stâlpului ce separă zona diningului de salonaşul de discuţii. Dincolo, în concavitatea peretelui rotund, se ascunde patul matrimonial, încastrat în semicercul orizontal care traduce o noptieră. Decupajele geometrice care completează imaginea şi curba peretelui sunt susţinute în manieră scenografică de lumină.

Minimalismul care dă nota întregului apartament e chemat să salveze şi baia de la inevitabila aglomeraţie proprie dependinţelor. S-a ales o finisare austeră cu piatră cenuşie şi mobilier de sticlă.

Un pigment aparte îl constituie modalitatea de tratare a uşilor. Accesul în imobil se face printr-un cadru din lemn natural, care focalizează atenţia spre uşa opacă metalică, iar spaleţii, de obicei opaci, aici devin transparenţi, permiţând privirilor indiscrete posibilitatea de a vedea în hol. Uşile banale ale apartamentului au suferit un tratament aparte, fiind placate cu tablă de inox, transformându-le în obiecte demne de tot interesul.