Reintegrarea Palatului „Micul Trianon” în circuit contemporan

Comentariul autorului

Acest proiect de diplomă propune, un Centru de cercetare al patrimoniului şi Reintegrarea Palatului ,,Micul Trianon” în circuit contemporan.
Centrul de cercetare al patrimoniului a reieşit ca o funcțiune potrivită în urma faptului că încă sunt multe monumente istorice aflate în stare de ruină, care trebuie cercetate, de la partea istorică, până la partea materială şi este imperativ a nu le lăsăm să dispară.
Un centru de asemenea tip ajuta la crearea unor locuri de muncă, activităţi în comună Floreşti, practic ar putea duce la dezvoltarea sa economică.
Istoricul Alois Riegl, care trasează prin lucrarea Cultul modern al monumentelor. Esenţa şi geneza sa o serie de criterii cu privire la valoarea și semnificațiile monumentelor, consideră că monumentul în cel mai vechi și original sens este o „creație umană, ridicat în scopul specific de a menține vieți sau fapte umane unice (sau o combinație a acestora) în mintea generațiilor viitoare.’’
Strategia de dezvoltare ar fi de a se realiza propunerile de activităţi, pentru întreg domeniul Cantacuzino, pentru a reuşi să se strângă suma necesară unei restaurări a palatului.
Ca și strategie pentru palat, ar fi propunerea spre păstrare a zidurilor exterioare, acestea existând într-o formă aproape întreaga în prezent şi extinderea cu un corp de clădire în interiorul zidurilor. Cum am văzut şi în studiile de caz din capitolul anterior, respectul pentru existent trebuie să constea în alegerea potrivită a materialelor şi poziţionării noului construit.
Propunem o aşezare perimetrală în interiorul ruinei, astfel încât să permită păstrarea unui gol de la nivelul parterului. Acest gol marchează conceptual golul stadiului prezent, şi este în acelaşi timp alăturat faţadei vestice. Am dorit păstrarea cărămizii aparente , descoperite, a părţii interioare a peretelui vestic, pentru a readuce aminte tuturor vizitatorilor săi, că a fost cândva o ruină şi nu se poate uita acest lucru.
Accesul principal se face pe la nivelul demisolului, prin portalul faţadei estice, iar cel secundar se face prin cele trei decupaje de goluri ale faţadei vestice, având posibilitatea accesării loggiei printr-o scară elicoidală.
Odată accesat lobbyul central exista distribuţia către aripa publică, şi aripa privată a centrului de cercetare.
Din punct de vedere al caracterului cultural, proiectul propune pentru integrarea între pereţii rămaşi ai demisolului, pe care am ales să îi păstrez, a unei săli de tip amfiteatru, pentru a deservi evenimentul de tip, conferinţă, prezentare, vizionare film, toate acestea în legătură cu patrimoniul cultural.
Modelele Micului si Marelui Trianon de la Versailles si studiul lor, au ajutat la intelegerea unui parc amenajat cu inspirație de secol XVIII și la identficarea unei abordări de intervenție.
In memoria locului, vor fi păstrate părţi care să amintească de starea de ruină ce s-a păstrat vreme de 90 de ani, singura stare pe care generaţia actuală o cunoaşte. Totuşi, aruncând o privire optimistă către viitor şi folosind prezentul, ajungem la concluzia că Reintegrarea Palatului ,,Micul Trianon” în circuit contemporan, ar fi un atribut cheie în dezvoltarea zonei de sud a României, iar alegerea funcțiunii de centru de cercetare ajută reactivarea acestuia, oferindu-i un caracter contemporan de utilizare, nemuzeificându-l.