Márta Jakobovits / Porțiune din drumul parcurs / Muzeul Național de Artă Contemporană

Comentariul autorului

Expoziția retrospectivă a Mártei Jakobovits de la parterul Muzeului Național de Artă Contemporană, reunește lucrări din principalele etape ale creației sale, începând cu primele serii realizate în anii ‘60 și ‘70 până la cele mai recente, expuse acum pentru prima dată.

Acest spațiu al muzeului ridică multe probleme de expunere, având accesul direct din windfang și fiind spațiul de distribuție a circulațiilor către restul muzeului. Un alt element care își pune adânc amprenta asupra acestui spațiu puternic decorat la nivelul tavanului, este configurația spațială deschisă între parter și mezanin, care permite vizibilitate frontală spre biblioteca muzeului aflat la mezanin, imagine care se suprapune cu peretele principal de expunere. În acest context special, sarcina arhitecturii expoziționale, pe lângă rolul de mediere între conceptul artistic - conceptul curatorial - lucrări - vizitator, este și crearea unui microcosmos intim pentru expunerea lucrărilor, rezolvat în cazul de față prin aducerea vizitatorilor în miezul atelierului și laboratorului artistic, inspirat din modul de lucru experimental al artistei.

Opera Mártei Jakobovits, aparte în peisajul ceramicii contemporane, reprezintă una dintre cele mai complexe cercetări asupra materialelor și tehnicilor de ardere și turnare, de la modalități și materialități tradiționale, redescoperite și reinterpretate, la experimente asupra chimiei, temperaturii și limitele unor procedee. Investigarea și experimentul rezultă în serii de lucrări ample, unele încă în lucru și aflate într-o permanentă reconfigurare.

Influențat de experimentele artistei cu hârtia manuală și tehnicile colajului, proiectul arhitectural al expoziției pune laolaltă toate lucrările pe o mare foaie albă, care permite citirea, atât individuală cât și suprapusă a lucrărilor. Astfel, prin unirea peretelui principal al expoziției cu pardoseala, transformând spațiul într-un suport unitar de tip white-cube, inclusiv instalațiile de mari dimensiuni, care sunt legate de lucrările de land-art a artistei, capătă libertate de desfășurare, iar vizitatorii devin pasageri într-un cadru suspendat în timp, fără a fi influențați de elementele monumentale ale spațiului muzeal.