Proiectul 1926-4

Conceptul are la bază realizarea unor conexiuni între spațiile verzi din zonă, legând, printr-o reconfigurare a spațiului, Parcul Timpuri Noi, malurile Dâmboviței și scuarul verde mărginit de Splaiul Unirii și Strada Avalanșei. Motivul interconectării este dublu, pe de o parte, facilitează condițiile pentru dezvoltarea perpetuarea biodiversității și potențează, astfel, impactul ecosistemic generat de spațiul verde. Pe de altă parte, se obține o zonă extinsă ce poate fi utilizată în scop de agrement, aspect esențial în zona Timpuri Noi, zonă dens populată și bine-conectată, cu tot mai multe locuițe și spații de birouri. Numărul mare de utilizatori din zonă se confruntă cu un deficit de spații verzi,pietonale și de recreere, așadar soluția răspunde acestei nevoi. De altfel, întreg proiectul urmărește concomitent dimensiunea ecologică și cea socială.

La baza intervenției stă o reconfigurare a traficului pe Splaiul Unirii, ajungându-se la o singură bandă pe sens, dedicată transportului în comun și riveranilor. Analizând vecinătățile, am considerat că, atât arterele din proximitate, cât și transportul public, pot prelua fluxul de călători rezultat. Benzile de parcare au fost eliminate. Spațiul obținut a fost utilizat pentru mărirea suprafeței verzi, a celei pietonale și introducerea unor piste velo generoase. Spațiul central este în proximitatea Parcului Timpuri Noi, conectat acum cu malurile Dâmboviței, unde o zonă verde devine și loc de întâlnire, cu numeroase puncte de priveliște sau loisir. Această zonă se află în strânsă legătură cu debarcaderul Timpuri Noi, prelungit printr-un spațiu destinat șederii la malul apei. De altfel, Podul Timpuri Noi primește o extindere dedicată spațiului pietonal, ce face legătura directă cu debarcaderul. Dacă zona de sud a arealului se conturează ca principal punct de întâlnire, malul estic al Dâmboviței reprezintă o zonă de trecere până la celălalt capăt al traseului verde, scuarul de pe Splaiul Unirii și astrada Avalanșei. Acest segment este influențat de profilul rezidențial al clădirilor din proximitate, fiind conturat ca un spațiu liniștit, dotat cu mobilier urban pentru ședere în natură. Legătura cu scuarul se face prin podul pietonal de la capătul nordic al zonei de intervenție. Scuarul verde este extins, incluzând, pe lângă spațiul verde existent, parcările din intersecție, întregul spațiu devenind unul bogat plantat, dar și amenajat pentru loisir. Acesta face legătura cu zona industrială ce mărginește Splaiul Unirii, spațiu ce recapătă contur ca un loc al artelor și designului și a cărui revitalizare ar fi potențată de noua zonă verde. Malul vestic al Dâmboviței este organizat ca o zonă de vegetație, prezența umană pe acest segment fiind una redusă. Doar sporadic, pontoane oferă priveliști către apă, fiind mărginite de spații bogat plantate cu specii diverse, de la ierburi de apă la flori de câmp, constituindu-se grădini de ploaie pentru o captare ecologică a apei și o facilitare a biodiversității.

Prin intervențiile propuse, conceptul urmărește un demers de reconectare a oamenilor cu natura și cu spațiul proxim râului Dâmbovița, dar și de încurajare a mobilității alternative, prioritizând dreptul tuturor la spațiul public, ca loc de recreere, de socializare sau de plimbare.