Autori principali: arh. Cătălin Bogdan Iclozan, arh Elena Cristina Machidon, peisag. Ionuț Mezinu
Colaboratori: Marian Baban (Kayak Champions Bucuresti)
RGB (The Red, The Green, The Blue)
Proiectul propune o abordare radicală, menită să revitalizeze zona și să transforme „Timpuri Noi” dintr-un banal punct de tranzit pe traseul monoton al Dâmboviței într-un centru urban vibrant, capabil să catalizeze activități sportive, de loisir și de reconectare cu natura.
În prezent, Dâmbovița funcționează ca un „jgheab” artificial care traversează orașul fără a ține cont de cartierele și oamenii pe care îi întâlnește. Lipsa dialogului dintre râu și locuitori generează înstrăinare. Apa devine astfel obstacol, nu sursă de bucurie.
Proiectul propune trei direcții majore de intervenție:
Reconfigurarea traficului auto, astfel încât acesta să fie îndepărtat de malul râului sau chiar eliminat complet, fără a perturba semnificativ fluxurile de circulație. Soluția rezolvă conflicte existente și transformă trei tronsoane de șosea (fiecare cu câte trei benzi) în parcuri longitudinale.
Crearea unui nucleu atractiv, atât pentru locuitorii zonei – printr-un parc de cartier –, cât și pentru vizitatorii din restul orașului, atrași de activitățile sportive și recreaționale propuse. Oamenii sunt invitați atât să privească spectacolul de pe apă, cât și să participe la el, indiferent de nivelul de experiență. Circulațiile pietonale sunt repoziționate mult mai aproape de luciul apei, atât în plan, cât și în secțiune verticală.
Amenajarea unor zone cu vegetație variată, menite să îmbunătățească confortul ambiental (prin reducerea poluării și a zgomotului), să ofere spații de promenadă și să creeze un contact autentic cu specii de plante specifice zonelor umede și semi-umede. O zonă „sălbatică” este introdusă în peisajul antropic, prin configurarea malului stâng al râului într-un golf ce îmbină armonios natura și intervenția umană.
Funcțiunile principale propuse includ:
Un nod de transport public, cu reamplasarea stațiilor STB de tramvai.
Trei sectoare de parc.
O bază sportivă cu pavilioane pentru vestiare, săli de antrenament, depozitare de ambarcațiuni și o cafenea.
Zone dedicate sporturilor nautice: două terenuri de caiac polo, un traseu pentru caiac slalom și un traseu pentru caiac viteză, cu maximum patru piste de 900 m. Acestea se adresează atât sportivilor de performanță, cât și publicului amator.
Un „golf natural” unde publicul de toate vârstele este încurajat să ia contact direct cu apa. Fundul este amenajat cu pavaj din piatră naturală, coborând gradual spre râu. Se propune o experiență tactilă: cetățeanul urban, rupt de natură, este invitat să intre desculț și să simtă apa. Adâncimea variază între 0 și 80 cm. Textura pavajului devine treptat mai neregulată, descurajând accesul spre albia adâncă, potențial periculoasă. În zona critică, de contact cu Dâmbovița există un grilaj metalic complet submersat. Golful face tranziția dintre gradene largi placate cu piatră, gradene înierbate (cu parapeți din piatră) și pante naturale ce se scurg spre apă. Vegetația crește în diversitate de la cea specifică parcurilor urbane până la un peisaj apropiat unei delte, incluzând o zonă în care Dâmbovița poate depune aluviuni printer plante acvatice.
Întreaga compoziție este unificată printr-o pasarelă care facilitează trecerea de la nodul de transport public (metrou, tramvai, autobuz), traversează râul la distanță de traficul auto și conduce spre amfiteatrul golfului, revenind apoi spre centrul sportiv. Această „curea roșie” devine un simbol vizual, nu doar o legătură funcțională între maluri.
În zona de caiac polo sunt prevăzute două poduri plutitoare: grilaje metalice dense, susținute de flotoare, care delimitează terenurile. Podul din aval are și rol de protecție (în proximitatea stăvilarului), iar cel din amonte este destinat publicului, legând cele doua cartiere. Aici se încurajează o experiență participativă spontană între persoane necunoscute: depășirea unui număr de 20–30 de persoane face ca puntea să se scufunde ușor (aprox. 3 cm), creând riscul contactului picioarelor cu apa. Grupul decide împreună dacă transformă situația într-un joc, intrând desculți în apă, sau preferă să rămână uscat.
Proiectul redeschide dialogul dintre oameni și apă, dând viață zonei și reunind malurile și comunitățile.