„Casa cu suricate” de David Drábek

Comentariul autorului

O scenă deschisă în întregime cu un cadru rectangular luminos marcând conturul unei case conţine un spaţiu dezvoltat organic, plin de mobilier şi recuzite. O podea care s-a frânt în bucăţi, separată de un „ocean interiorizat”, conturează zone de joc diferite: o bucătărie şi două dormitore. Elementele de mobilier se confundă treptat cu vegetalul; patul devine un cuib imens, mobilierul este acoperit de plante căţărătoare, bucătăria este înghiţită de stuf, corpurile de iluminat sunt nişte bufniţe cu cap luminos. Obiectele îşi pierd treptat concreteţea, astfel încât interiorul se contopeşte cu spaţiul exterior. Limitele devin difuze iar acţiunea curge fluid.