Debarcaderul Timpuri Noi

Comentariul autorului

Debarcaderul Timpuri Noi

În inima Bucureștiului, ascuns între birourile Timpuri Noi Square, locuințe colective, fosta fabrică Dâmbovița și stația de metrou, se află un spațiu abandonat, cu o istorie bogată, dar uitată. De când a fost construit, în anii 80, debarcaderul Timpuri Noi a fost ignorat de oraș, transformat într-un teritoriu rezidual, în care natura, oamenii și memoria locului au fost suspendate. Un spațiu care a devenit adăpost pentru oameni vulnerabili, fără adăpost, priviți din tăcere de la geamurile clădirilor de birouri.
Puțini știu că, înainte de sistematizarea Dâmboviței, zona Timpuri Noi era locație balneară. În 1872, la capătul Căii Văcărești, în apropierea vechiului pod de fier, a fost inaugurată Fântâna Domnița Maria, captând ape minerale feruginoase cu gust pregnant și proprietăți terapeutice. Bucureștenii veneau aici la sfârșit de săptămână, adesea cu primul tramvai cu cai, pentru a-și umple sticlele sau pentru cura internă recomandată de medici. Era un loc de socializare și sănătate, un echivalent local al celebrelor băi de la Spa, Belgia – o poveste uitată în goana urbanizării.
În urma micro-intervențiilor din 2025, debarcaderul a căpătat un sens nou: a devenit un spațiu public viu, deschis, accesibil tuturor, cu o estetică aparte, contemporană. O rampă de acces pentru toate tipurile de utilizatori, o suprafață de lemn prietenoasă care invită la stat, privit, respiro, pontoane plutitoare care aduc oamenii aproape de luciul apei. Am ales să lucrăm cu materiale prietenoase, cu soluții reversibile, temporare chiar, în urma unui proces de co-creație ce a implicat designeri, makeri, operatori de sport nautic și comunitatea locală.
Transformarea a fost una profundă: de la un spațiu inutilizabil, la un loc de relaxare, întâlnire și sport. Am prioritizat accesibilitatea: imediat lângă debarcader se află Școala Specială nr. 3, iar după deschiderea spațiului au început antrenamentele pe apă ale sportivilor paralimpici de la Kayak Champions. Mame cu cărucioare, persoane în vârstă sau cu dizabilități pot acum ajunge la apă fără bariere.
Dar acest proiect a însemnat mai mult decât o intervenție urbană. A însemnat să privim realitatea în față: debarcaderul era casă pentru oameni fără adăpost, tineri care trăiesc din PET-uri sau vânzători ambulanți de flori care găseau aici un refugiu. Am colaborat cu Asociația Carousel pentru a le oferi sprijin concret, în paralel cu amenajarea spațiului. Credem că regenerarea urbană autentică nu poate exclude grija față de toți locuitorii orașului, indiferent de statutul lor social.
Impactul s-a simțit imediat. Oameni din birourile din jur ne-au spus: „Priveliștea mea a devenit mai bună cu ce ați făcut.”

Proiectul este un prim pas și este posibil să evolueze în multe moduri. Debarcaderul poate deveni un nod urban activ, un spațiu al solidarității și responsabilității. Invităm marii dezvoltatori din zonă, administrația locală și societatea civilă să se alăture: să susțină infrastructura publică de bază, să contribuie la integrarea persoanelor vulnerabile, să transforme împreună cu noi malurile Dâmboviței într-un loc viu și deschis pentru toți.
Debarcaderul Timpuri Noi este parte din viziunea mai amplă Dâmbovița Apă Dulce, un demers prin care ne dorim să transformăm râul într-un coridor verde-albastru care răcorește orașul, un spațiu public viu. Programul Dâmbovița Apă Dulce (DAD) este dezvoltat de Asociația Ivan Patzaichin – Mila 23 și Nod Makerspace.
Proiectul Debarcaderul Timpuri Noi este finanțat prin Platforma de Mediu pentru București, o inițiativă a Fundației Comunitare București și ING România, prin runda susținută de Orange România. De asemenea, proiectul beneficiază de sprijinul partenerilor Apele Române și ALPAB (Administrația Lacuri, Parcuri și Agrement București).
#dambovitaapadulce #dambovitadelivery #raulcareneuneste https://dambovitaapadulce.ro/