Comentariul autorului
Biserica Sf. Gheorghe Mirăuţi este ridicată în prima jumătate a sec. al XVI-lea, probabil în mare grabă. În secolul al XVII-lea au fost făcute lucrări la turlă şi la părţile superioare ale zidurilor bisericii; atunci, poate, s-a schimbat şi decorul faţadelor. Examinând planul remarcăm prezenţa celor doi stâlpi care susţin prin arce peretele despărţitor dintre naos şi pronaos. Turnul clopotniţă, aşezat pe latura de sud, la intrare, este de asemenea o apariţie târzie în arhitectura Moldovei. Analizând faţadele vom observa că apar aici elemente care nu se regăsesc în secolele XV-XVI în Moldova, dar care apar aici în secolul al XVII-lea ca elemente bizantine, introduse din Muntenia. Tot elemente noi sunt ferestrele, contraforţii şi soclul acestei biserici.
Toate aceste elemente ne conduc către ideea că biserica nu a fost reparată numai la partea superioară a zidurilor şi la turlă, ci a fost refăcută din temelie, respectând oarecum planul şi introducând turnul-clopotniţă.
Prin restaurarea din 1901 executată de arh. austriac K. Romstorfer se inserează pe monument elemente noi: tăieturile colţurilor bazei pătrate, introducerea profilaturilor bogate de corniţă. Se fac şi modificări ţinând de silueta bisericii - apare o uşă de intrare în veşmântar din afară. La partea superioară a zidurilor celor două abside laterale apare câte un gol pătrat cu corespondenţa în naos necesare pentru ventilarea suplimentară a bisericii.
Tot acum biserica a fost pictată în interior cât şi în exterior. Acoperişul refăcut de Romstorfer este o revenire la tipul de acoperiş caracteristic secolelor XV-XVI.
Intervenţia noastră a debutat cu lucrările de consolidare, operaţie de o complexitate deosebită şi cu grad mare de dificultate. Lucrările au fost strict necesare căci au fost determinate de starea reală a monumentului şi de datele concrete de la faţa locului.
Alte lucrări (selectiv): la nivelul trotuarului, zidurile bisericii de sec. XIV sunt marcate prin completarea zidăriei vechi pe o înălţime variind între 30-45cm peste cota trotuarului; soclul a fost plombat şi a rămas aparent; zona de faţadă aparţinând celei de a doua biserici este tratată cu tencuială subţire, transparentă; a fost restaurată pictura; baza turlei şi turla, elemente transformate radical de Romstorfer, sunt păstrate in situ; ferestrele şi uşile sunt păstrate ca atare, restaurate şi completate. Propunerea noastră este un acoperiş tip "biserică Ştefan", care susţine intervenţia anterioară a lui Romstorfer, ca etapă valoroasă în existenţa monumentului. Învelitoarea navei bisericii şi a turnului este realizată cu tablă de aramă. Pardoseala este executată pe un pat din mortar de ciment, peste straturile ce înglobează circuitele de prize ale bisericii şi conductele de încălzire, din cărămizi de formă hexagonală.
Alte lucrări cu aceiași autori: