Comentariul autorului
Proiectul face o analiza istorica, arhitecturala si urbana a zonei Gradina Icoanei, punand accentul pe cladirea teatrului Bulandra si ideea de comunicare (vechi-nou, spatiu urban, legatura parc-curte teatru, interactiune actori-spectatori). Este usor de remarcat, privind un plan, faptul ca zona nu este una omogena, aparent nu are o regula compozitionala clara, oglindind evolutia sa. Inaltimea generala a cladirilor este mica (1-2 niveluri), acestea fiind aliniate la strada si avand curti ce abunda de spatii verzi. Teatrul Bulandra rupe acest aliniament prin pozitionarea sa la un anumit unghi fata de strada (reminiscenta a faptului ca relatia cu str. J.L. Calderon nu a fost luata in considerare cand a fost construita sala de festivitati a scolii de fete - azi Teatrul Bulandra) si, de asemenea, lipseste relatia cu strada prin inchiderea incintei teatrului cu un gard inalt, opac.
Terenul liber din partea de nord a teatrului ar putea capata rolul de ordonare a acestui spatiu indefinit, dand coerenta frontului strazii si oferind totodata salii teatrului spatiile de care are nevoie pentru a functiona ca un teatru independent. Astfel, propunerea incearca sa rezolve iregularitatea frontului strazii prin accentuarea ei si crearea unui spatiu public larg in fata teatrului, menit sa invite trecatorul sa se apropie. S-a incercat evitarea unei interventii de proportii care ar fi intrat in competitie cu cladirea existenta a teatrului facut de Horia Creanga si cu scoala monument a lui Ion Mincu - si, din contra, s-a incercat accentuarea prezentei si importantei acestora in zona.
De asemenea, proiectul propune eliminarea gardului opac ce separa strada de incinta teatrului, accentuand astfel relatia cu parcul monument de vis-a-vis, cu atat mai mult cu cat aleea principala a parcului conduce catre intrarea in teatru. Spatiul aflat pe latura de sud a teatrului devine astfel o gradina publica cu gradene si scena in aer liber, o extensie a parcului, al carei fundal il reprezinta "vechiul" (fatada laterala a teatrului existent cu arcaturile ei si scoala de fete).
In ceea ce priveste dialogul cu cladirile invecinate, interventia imprumuta axele de compozitie ale frontului stradal, pastrand aceeasi scara, dar impunand un fel de autonomie formala in relatia cu acestea. Astfel "black-box-ul" devine cladirea cea mai "grea" din punct de vedere formal si cromatic - volumul simplu are proportiile dreptungiului de aur. Legatura dintre teatrul existent si noua sala tip "black-box" de teatrul experimental (articulatia vechi-nou) este realizata printr-un volum usor, transparent ce reprezinta extinderea foyerului insuficient din cladirea veche a teatrului.
Obiectivul a fost de a crea diverse tipuri de scena si spatii pentru teatrul experimental si ideile regizorale tot mai neconventionale, utilizand volume simple, pure. Pe baza teoriilor privind ideea de teatru contemporan conform carora nu ar trebui sa existe granita intre actor si spectator si contactul intre cei doi ar trebui sa fie unul intim pentru ca senzatiile sa fie cat mai puternice, spatiul a fost conceput astfel incat inca din strada trecatorul sa se intersecteze (cel putin vizual) cu actorii. Astfel foyerul este transparent permitand trecerea vizuala a spectatorului in spatiul de culise, depozit costume etc. De asemenea, sala black-box se deschide total atat catre foyer cat si catre strada, permitand un alt fel de experinta cu teatrul, mai pura, cu minim de echipamente tehnice si maxim de impact uman. Pardoseala foyerului este puternic luminata cu tuburi fluorescente albe care stimuleaza retina si actioneaza la nivelul hormonilor, crescand gradul de receptivitate al spectatorului inca inainte de intrarea acestora in sala de spectacol. Fiind o institutie culturala, de socializare, evadare din viata reala, teatrul trebuie sa fie o prezenta vie in viata sociala a orasului si foarte permeabil la acesta. De aceea, a fost dotat nu doar cu zona de spectacol, ci si cu spatii publice atractive, de contact si comunicare, precum expo, cafenea deschisa si in perioadele cand nu sunt spectacole, zona de parc, o terasa - loc de interactiune si discutii actori - spectatori.
Teatrul reprezinta necesitatea unei anumite perioade sociale, istorice, politice - toate acestea s-au schimbat, deci este normal ca si teatrele sa sufere schimbari.