Anuala de Arhitectura București » Proiecte » Ediția 2019 » Cercetare prin arhitectură / Carte de arhitectură
ro | en

Strategii, reziliențe în reducerea riscului la multihazard

Autori: prof.dr.arh. Cristina Olga Gociman, prof.dr.arh. Tiberiu Florescu, dr.ing. Emil Sever Georgescu, dr.arh.urb. Cristian Iosif Moscu, conf.dr.ing. Iolanda G. Craifaleanu, conf.dr.ing. Mihaela Georgescu

Colaboratori: urb. Mihaela Gîrneață

Like

Comentariul autorului

În contextul creșterii alarmante a pierderilor de vieți omenești, bunuri materiale și imateriale, deteriorării galopante a climatului de viață generată de hazardurile naturale și antropice. Proiectul Urbasrisk și-a propus ca obiectiv principal identificarea strategiilor de urbanism, arhitectură și structură care pot fundamenta deciziile de intervenție asupra spațiului construit în vederea Reducerii Riscurilor la Dezastre DRR - Disaster Risk Reduction din zonele centrale protejate ale orașelor. Preocupările în domeniu, generate de Deceniul Internaţional pentru Reducerea Dezastrelor Naturale (UN-IDNDR, Rezoluţia 236/1989), Strategia și planul de acțiune de la Yokohama (1994), documentul Final WCDRR 2015: Cadrul Sendai 2015-2030 pentru Reducerea Riscului de Dezastre, (“Sendai Framework for Disaster Risk Reduction 2015-2030) formulează necesitatea cooperării transfrontaliere în cercetare, diseminare, comunicare, prevenție și intervenție. Privit prin prisma sustenabilităţii, oraşul actual, principal loc de rezidenţă, de producţie, consum şi creativitate în societatea contemporană, reprezintă în momentul de faţă, din cauza caracterului său specific, una din sursele şi localizările cele mai importante de distrugeri ambientale, cât şi cumulul unor elemente expuse la risc – prin concentrarea de populaţie, clădiri, instalaţii şi activităţi. Presiunea sa se exercită atât intern, asupra oraşului însuşi, cât şi extern, la nivel teritorial asupra întregului sistem teritorial. Astfel, armonizarea prevederilor amenajării teritoriului, ale proiectării de urbanism, de arhitectură și de structură, cu măsurile de reducerea a riscului devine o strictă necesitate. Studiul de caz a fost ales în proximitatea Palatului Parlamentului (Casa Poporului) marcat de brutala restructurare urbană generată de Nicolae Ceaușescu, ca strategie de intervenție post-dezastru după cutremurul din 1977. În numele configurării unui spațiu urban mai sigur și, în același timp, mai reprezentativ pentru puterea comunistă, a fost distrus un țesut urban prețios, au dispărut monumente și mărturii istorice, creând traume adânci orașului și populației dislocate. Cercetarea și-a propus ca obiective specifice: 1. Conectarea dintre teoria şi istoria arhitecturii, urbanismului şi managementul reducerii riscu-lui (DRR), prin implementarea conceptului tipologiei habitatului sigur cu identitate patrimonială. 2. Implementarea unor noi concepte de abordare a managementului reducerii riscului prin dezvoltarea metodelor nestructurale legislative, sociale, economice, politice, educaționale și mai ales de cercetare, de proiectare, a amenajării teritoriului, urbanismului, arhitecturii și structurii. 3. Identificarea metodologiilor ce duc la stabilirea deciziilor de intervenţie în spațiul construit expus la risc şi aplicarea acestora într-un studiu de caz (întreținere, ameliorare, transformare, înlocuire, investiții noi).