Mercure Conacul Cozieni

Comentariul autorului

Conacul din Cozieni, jud. Ilfov, realizat în stil brâncovenesc de către boierul Ioan Dimitrie Podgoreanu pentru copii săi la 1910, nu departe de Mănăstirea Pasărea, a căzut în ruină după un secol. Cineva a avut însă curajul să-l salveze, să-l extindă și să-l transforme în hotel. Conversia a prespus acomodarea unui nou program funcțional: 73 de unități de cazare, sală multifuncțională de evenimente pentru 200 de persoane, restaurant și cramă, zonă SPA și o sală de conferință pentru 300 de persoane. Remodelarea morfologică a amplasamentului și extinderea au avut așadar în vedere o focalizare pe clădirea istorică, conacul restaurat devenind miezul compoziției, dar și o anumită introvertire prin căutarea protecției vizuale, curtea interioară semideschisă dobândind rolul coagulant în întreaga organizare. Corpurile extinse păstrează conacul în locul privilegiat, îmbrățișând-ul fără să-l copleșească sau să-l ascundă.
Conservarea valorilor arhitecturale specifice stilului brancovenesc a constituit prin urmare obiectivul principal al beneficiarilor și arhitecților. Plasarea edificiului istoric în prim-plan a presupus restaurarea vechilor și valoroaselor detalii de căramidă. Masivitatea formelor constructive este evidențiată prin conservarea cărămizii autentice și repunerea în operă a celei recuperate în cadrul balcoanelor la unitățile de cazare. Noul program architectural propus, cel de hotel, păstrează ritmul și laitmotivul arcadei ca element definitoriu. Proporțiile și echilibrul arhitectural sunt susținute de axialitate, paralelism și materialitate, atât la exterior, cât și la interior. Așadar, toate suprafețele vitrate ale unităților de cazare sunt orientate către zona de piscină, conferind un sentiment de siguranță și de intimitate.
La exterior, arcele porticului noilor clădiri preiau proporțiile arcadelor clădirii Podgoreanu. Stadiul de ruină al clădirii vechi la debutul șantierului a determinat păstrarea elementelor decorative interioare încă prezente ca elemente de decor în amenajarea spațiului, așa cum a fost cazul elementelor arhitecturale realizate din elemente recuperate in situ: cărămida de la parapeții balcoanelor în clădirile noi și de la peretele separator dintre recepție și restaurant, decorațiunile și grinzile din lemn refolosite ulterior ca elemente de decor, mozaicul restaurat din pridvorul conacului. Supraînălțarea șarpantei conacului pentru sala de evenimente de la etaj a facut parte dintr-o operațiune mai complexă de remodelare structurală a interiorului conacului astfel încât să se elibereze spațiul pentru noile funcțiuni, fațada veche rămânînd ca o carcasă distinctă și nealterată vizual.
La interior, temele și motivele asigură în mod coerent atât necesara identitate vizuală, cât și atmosfera primitoare și caldă asociată cu cazarea turistică. Recepția și zona de așteptare reia teme ale exteriorului precum arcadele din cărămidă aparentă și placarea metalică a intradosului arcelor, dar propune pe de altă parte teme noi: tipare geometrice cu trimiteri discrete la broderiile veșmintelor populare, combinate cu referințe vegetale la corpurile de iluminat și la scaune. Cele două noi teme vizuale sunt prezente și în designul interior al camerelor de cazare: la placaje de perete și mochetă, la care se adaugă tapetul cu imprimeuri vegetale în tehnică de acuarelă sau lambriul din panouri de lemn compozit.