Scoala generală Călinești

Comentariul autorului

Educaţia, reprezentând o prioritate naţională, constituie factorul de bază în transmiterea şi crearea de noi valori culturale şi general-umane, de formare a conştiinţei şi identităţii naţionale. Învățământul de calitate are un rol esențial în promovarea aspiraţiilor şi în crearea premiselor pentru dezvoltarea umană durabilă şi edificarea unei societăţi bazate pe cunoaştere.

Calitatea educaţiei determină în mare măsură calitatea vieţii şi creează oportunităţi pentru realizarea unui volum deplin a capabilităţilor fiecărui cetăţean. Acest deziderat nu se poate realiza însă fără o infrastructură adecvată care să sprijine dezvoltarea timpurie a copiilor și pentru construirea de abilități sociale și a capacității de integrare socială.

Infrastructura educațională este degradată, iar disparitățile teritoriale se manifestă prin faptul că în mediul urban infrastructura este subdimensionată, în timp ce în mediul rural aceasta este greu accesibilă.

Pornind de la situația existentă a zonei, actuala școala din comuna Călinești este supraaglomerată iar infrastructura sa nu mai corespunde standardelor moderne de educație. Pentru a răspunde nevoilor educaționale ale comunității în creștere, o nouă școală ar oferi un mediu sigur și adecvat pentru învățare, facilitând accesul elevilor la resurse și tehnologie avansată. De asemenea, ar sprijini dezvoltarea socială și economică a comunei, atrăgând noi familii și contribuind la creșterea nivelului de educație și bunăstare.

Fundamentul principal care a stat la baza dezvoltării proiectului a fost reducerea abandonului școlar timpuriu și îmbunătățirea accesului la educație de calitate și favorabilă incluziunii, inclusiv al grupurilor defavorizate.

Primele linii conceptuale ale propunerii au urmărit conturarea unei școli permeabile, care să comunice în permanentă cu exteriorul, cu natura. Pornind de la orientarea volumelor, școala nu se închide în sine și ascunde, ci devine un spațiu ocrotitor, că un filtru dintre afară și înăuntru.

Prin modul în care se aseaza în loc, noua construcție capătă un caracter dual; o zonă principală de acces, cu o volumetrie dinamică prin alipirea sălii de sport acoperită de corpul principal al școlii, cu un joc între opac, translucid și transparent, și zona din spate, o curte a copiior mai privată, ocrotită pe două laturi de privirile nestânjenite ale profesorilor. Miezul școlii este tocmai curtea cea mare adăpostită în concavitatea corpului principal, care devine un spațiu al jocului și socializării.

Ansamblul școlii este alcătuit din volumul principal, cel care adăpostește sălile de clasă, laboratoarele împreună cu celelalte zone conexe, și sala de sport. S-a dorit o unitate, nu o segregare a celor două funcțiuni. Astfel, școala devine un tot.
Orientarea volumelor a urmărit să confere spațiului atât lumină cât și umbră. Astfel, toate sălile de clasă sunt orientate către lumina caldă dinspre sud, în timp ce spațiile experimentale ale atelierelor sunt acompaniate de o lumină neutră. Atmosfera interioară este una caldă datorită finisajelor din materiale naturale care conferă o apropiere și mai mare de natură. Spațiul devine unul viu, colorat de glasul copiilor.

Așadar, școala devine un loc al adunării comunității, un adevărat centru al comunei care încurajează prin activități diverse și organizarea de evenimente educaționale conexiunea permanentă dintre oameni. Piațeta din față devine un liant între noua și vechea școală, un spațiu public care face tranziția de la lumea exterioară la cea a școlii.