Perna de aer

Comentariul autorului

LEGĂTURI și LEGĂTURI

Jucării de plastic peste tot. În bazar, în piață, la magazinul din colț, la mall, la librărie, la taraba din parc. Plastic viu colorat cu luminițe (sau fară) revărsat pe rafturi și de pe rafturi până în calea copiilor. Soldați, momâi, unelte inutile, arme, mașini și ozn-uri. Multe de unică folosință sau fară vreo folosință. Jucării cel puțin teoretic reciclabile. Dar ajung inevitabil tot la tomberon pentru că dacă nu se strică imediat, plictisesc foarte repede. În același timp tehnologia produce reziduuri în permanență. Telefoanele le schimbăm la 2 ani (daca nu în fiecare an), un laptop rezistă în jur de 3, o imprimantă nouă costă tot atât cât cartușul pe care se presupune că ar trebui să îl înlocuiești (așa că schimbi toată mașinăria).
Cum zboară un fax? Câte elici are rindeaua? Ce e un compas cu aripi? Da’ un borcan cu coada de doi metri?
Culegere de texte despre altfel de jucării potențial colectionabile. Compuse din ce e prin garaj, din ce iți dau cunoscuții, din ce culegi (din ce se-aruncă). Piese agregate din ce au demontat alții. Componente care se încăpățânează să nu mai stea la un loc și ajung la capetele opuse ale aceluiași asamblaj.
Jucării din bucăți (re)reciclate din proiecte rămase la jumătatea drumului. Fragmente de sferturi de piese de mobilier care ajung pe tavan după ce au fost (re)montate legături mai vechi.
Iepuri reciclați și carcase cu bec.
Amestec de tot ce aduni cu tot ce ai, în multe feluri (nu în orice fel) dar cu același sens ornamental. Familii de forme încercând să nu pară doar de formă (sau da). Punând la limită incertitudinea sensului versus certitudinea inutilității componentelor prefabricate extrase din contextul tehnologic - non mecanisme cu sens decorativ și expresie defragmentata.
Imagini imprecise despre obiecte care zboară pe unde nu te aștepți. Nu tot ce zboară poate fi configurat. Pui capcane de gânduri și aștepți. Din când în când ceva se prinde și rezultă forme înghețate de năzbâtii care - agățate de tavan - nu mai zboară nicăieri (chiar dacă au elice).
Doar pare că ar zbura prin dormitoare, prin hale de producție, prin cafenele, sufragerii, birouri, festivaluri sau recepții. Dar au ajuns acolo mai întăi în portbagaj și după aia ori pe scară ori cu liftul (ori ambele). Unele au azurat cu adevărat, în cala avionului de cargo; avion în avion. Altele au zburat prin centru, pe la Amzei sau pe la Inter. De aia am reușit să înșiram un aspirator (marcă celebră) prin Sala Dalles, peste care zburau bucăți de scanner (cu gută subțire de pescuit). Paradoxal un obiect construit ca să adune particule de pe jos a ajuns împrăștiat pe-o masă cu print.
Transformator vechi pe tavan, ascuns în carlinga din sertar de mașină de cusut. Încărcător de telefon cu ventilator. Important (de fiecare dată) momentul în care scobești prin cutii și se potrivește voltajul inscripționat pe ventilator cu ce scrie pe încărcător. 5V cu 5V. 6V cu 6V. Mai rar 4V. Pui în priză și se-nvarte. Acum ceva vreme, după Crăciun aveam (temporar) atelier de dezmembrări în camera de la balcon. Pentru cineva care desfăcea jucării fară să reușească vreodată să le refacă, e de fiecare data o surpriză că poate face să se aprindă becul odată cu ventilatorul.
Nu e o carte despre design sau despre bricolaj. Nici despre ornament în spațiu. E mai mult o ieșire.
Ieșire în decor sau mai bine zis prin decor, atunci când ideile o iau la vale si nu se pot opri, pentru că sunt pe schiuri cu ventilator.
Mesta cu elice. De plastic.
Va continua, pe unde zboară cartușul…