ro | en
Locuri și arhitecturi. Regionalism și contextualism în România, secolele XX–XXI
  • Premiul secțiunii „Cercetare prin arhitectură / carte de arhitectură” (ex aequo)

Locuri și arhitecturi. Regionalism și contextualism în România, secolele XX–XXI

Autori: Ștefan Ghenciulescu, Andreea Calma, Andreea Boldojar, Anthony Gall, Cătălina Frâncu, Miklós Köllő, Ilinca Pop, Irina Tulbure, Andor Wesselényi-Garay
Birou de proiectare: Zeppelin - SG Studio

Colaboratori:
Foto: Ádám Gyula, Mihai Bodea, Mihai Botescu, Tamás Bujnowsky, Alexandru Fleșeriu, Laurian Ghinițoiu, Camil Iamandescu, Andrei Mărgulescu, Cosmin Dragomir, Costin Gheorghe, Ovidiu Micșa, Daniel Miroțoi, Mădălin Popescu, Szigeti Vajk István, Vlad Pătru, Marius Vasile, Gasparik Zsolt, László Szoleczki, Radu Petrovici, autorii textelor și ai proiectelor
Design: Radu Manelici, Cristina Raicu (baobab.work)
DTP: Aurelian Ardeleanu
Traduceri: Louisiana Stoica, Ilinca Pop, Cătălina Frâncu, Andreea Calma
Corectură: Dușa Udrea‑Boborel
Echipa Zeppelin: Raluca Marțiș, Mugur Grosu, Matei Constantinescu
Publicație editată de: Editura Universitară „Ion Mincu”, în parteneriat cu Asociația Zeppelin și SG Studio
Tipar: Masterprint

Comentariul autorului

Vedem această carte drept un răspuns la blocajul în extreme - „național” și „generic”., Am încercat întotdeauna să promovăm la Zeppelin o arhitectură cu adevărat contemporană și responsabilă. Credem foarte mult în legarea de loc, unde locul nu reprezintă doar contextul fizic, ci și o întreagă rețea de caracteristici și legături care include locuitorii, cultura construirii, relația cu natura și ecosistemul. Suntem convinși de faptul că azi orice arhitectură civilizată este și contextuală, și că asta privește istoria, scara, respectul, chiar și prelucrarea unor elemente, dar nu pastișa, falsul, imitația grosolană.
Mai credem că între noncaracter sau agresivitate și referința globală, națională, există niveluri intermediare. Unul dintre ele este pur și simplu așezarea responsabilă de care tocmai vorbeam. Poți însă merge mai departe: inclusiv pe teritoriul actual al României (și în regiuni care au făcut la un moment dat parte din acest teritoriu) au existat și exemple de abordări care, de multe ori fără a o afirma prin discurs, au privilegiat legătura cu un loc și o cultură arhitecturală specifice. Mai mult de atât, în perioada de după 1990 au apărut mișcări definite, arhitecți individuali sau opere importante care aparțin în mod clar modernității, dar își găsesc rădăcinile într-o identitate locală și care se opun atât unei arhitecturi internaționale generice, cât și tradiționalismului și abordărilor superficiale.
Aceste fenomene sunt subiectul cărții noastre.
Nu ne-am propus un album de arhitectură contemporană cu o oarecare contextualizare istorică, dar nici o carte de istorie cu o concluzie referitoare la perioada actuală. Explorăm un fenomen al modernității locale – privit în cadrul unei evoluții istorice –, al corespondențelor, al unor elemente esențiale.
Punem în mod ferm și asumat accentul pe valoarea de model a practicilor și operelor prezentate.
Explorăm peste 100 de ani de arhitectură modernă care pornește de la locul în care se așază, de la patrimoniu, vecinătăți, peisaj și de la o cultură a construirii. O cercetăm într-un context social, istoric și al arhitecturii europene. Așezăm împreună maeștrii unei modernități istorice, adaptările și practicile locale în perioada socialistă și eco-regionalismul și arhitectura responsabilă de astăzi.
Printre arhitecții și operele prezentate se regăsesc: Károly Kós, Henriette Delavrancea‑Gibory, Duiliu Marcu, Ion Boceanu, Șerban Sturdza & Prodid, Radu Mihăilescu, Larix Studio, Abruptarhitectura, Ana‑Maria Goilav, Johannes Bertleff, Macalik Arnold & Mossfern