Comentariul autorului
Proiectul a pornit de la o intenție aparent simplă: reîmprospătarea unei case existente, în vederea vânzării. Construită la începutul anilor 2000, locuința avea o compartimentare funcțională, dar lipsită de gesturi spectaculoase, și câteva elemente de limbaj arhitectural specifice perioadei, care îi ofereau o urmă discretă de personalitate.
În loc să privim aceste particularități ca pe niște limitări, am încercat să descoperim potențialul lor și să le integrăm într-o nouă identitate. Ne-am propus să dăm casei o viață nouă, fără să negăm ceea ce exista deja.
Destinată inițial unui public cât mai larg, amenajarea pornește de la un limbaj de inspirație scandinavă, cu volume simple, materiale naturale și o paletă cromatică luminoasă. Pe acest fundal neutru, am introdus accente de culoare, texturi grafice și detalii eclectice, într-un dialog între familiar și contemporan.
La parter, intervenția urmărește clarificarea relațiilor dintre spații și conturarea unor identități distincte, fără fragmentarea zonei de zi. Inserțiile din cărămidă de sticlă, prezente în holul de acces și la limita bucătăriei, devin un element recurent al amenajării. Ele filtrează lumina, structurează subtil spațiul și introduc o notă retro, în acord cu arhitectura existentă.
Lemnul deschis, suprafețele neutre și textilele naturale asigură continuitatea dintre bucătărie, living și dining. Accentele de verde, roșu și burgundy apar punctual, în piese de mobilier, finisaje și obiecte decorative, aducând vitalitate și individualitate unui interior altfel reținut. Mobilierul integrat, iluminatul și detaliile de materialitate contribuie la definirea unei atmosfere domestice, calde și relaxate.
La etaj, aceleași principii sunt reinterpretate în funcție de caracterul fiecărei încăperi. Dormitoarele își construiesc identități proprii prin variații de culoare, textură și compoziție, păstrând un limbaj comun. Mobilierul integrat valorifică spațiile disponibile, iar finisajele grafice și accentele cromatice introduc mici momente de surpriză. Chiar și spațiile de trecere primesc o funcțiune și o identitate, holul devenind un loc de retragere și relaxare.
„Cu alți ochi” este, în cele din urmă, un exercițiu de reconsiderare a ceea ce avem deja. Într-un context în care inteligența artificială poate genera nenumărate imagini ale unor spații ideale, proiectul vorbește despre valoarea unei priviri atente asupra realității construite: despre a recunoaște calități, a înțelege imperfecțiuni și a interveni fără a înlocui inutil.
Finalul a schimbat chiar premisa proiectului. Casa pregătită pentru vânzare nu a mai fost vândută. Transformarea l-a făcut pe proprietar să o privească din nou cu interes, să îi redescopere posibilitățile și, în cele din urmă, să aleagă să o păstreze.