Cameră senzorială

Comentariul autorului

Proiectul prezentat are ca obiect realizarea unei camere senzoriale de 36 mp, amplasată la etajul unei fabrici artizanale de „Prosciutto di Parma” din Parma. Amenajarea a fost dezvoltată în cadrul proiectului „Crafts | Meats | AI”, realizat de artistul multidisciplinar Alexandru Damian în colaborare cu Capanna Prosciutti, în cadrul rezidenței europene Hungry EcoCities. Cercetarea a urmărit procesul de transformare și maturare a prosciutto-ului prin investigarea relației dintre sare, aer și timp, utilizând investigații științifice (RMN, histologie și analize de laborator) și instrumente de inteligență artificială. Rezultatele cercetării au fost transpuse în cartea „Salt, Air, Time”, un artefact care combină date, imagine, sare, lumină și timp.
Camera senzorială este componenta arhitecturală a acestei cercetări, un proiect distinct de amenajare care transformă rezultatele acesteia într-o experiență spațială. Tema amenajării este construită în jurul celor trei elemente esențiale ale procesului de maturare – SARE, AER și TIMP – fiecare transformat într-o experiență spațială distinctă. Funcțional, spațiul este organizat ca un traseu unic, fără întoarceri, de la zona de acces către spațiul de expunere, balconul exterior și, ulterior, zona de degustare și proiecție.
La intrare, vizitatorul pătrunde într-un culoar îngust, delimitat de simeze, unde sunt prezentate momente din istoria manufacturii și din procesul de producție. Îngustarea traseului reprezintă primul moment de diminuare a stimulilor exteriori, iar presiunea spațiului apropie vizitatorul de poveste. Traseul continuă către balcon, unde pânze textile ușoare, dispuse alternativ pe traseu, sunt fixate superior pe tije din inox și inferior printr-o prindere care permite mișcarea controlată a materialului. Vântul pune pânzele în mișcare, apropiindu-le și atingând ocazional vizitatorul. Aerul, invizibil, devine perceptibil prin mișcare și contact. Pânzele sunt imprimate prin tehnica cyanotype, continuând tema organică a mediului de maturare.
Revenirea în interior conduce către masa circulară de degustare, al cărei decroș central este umplut cu sare naturală, cea folosită în procesul manufacturier. Vizitatorul este invitat să introducă mâinile în sare, repetând gestul lucrătorilor din manufactură. Experiența este completată de mirosul produsului și contactul cu materia. Zona de degustare este continuată de o banchetă orientată către un ecran de proiecție retractabil, amplasat pe peretele opus. În timpul degustării, lumina se diminuează, iar vizitatorul urmărește filmul procesului de producție. La finalul proiecției, ecranul se ridică și dezvăluie, prin peretele vitrat, fabrica reală. Imaginea procesului este înlocuită de procesul însuși, iar fabrica devine ultimul cadru. Ultima secvență introduce timpul ca experiență a așteptării.
Conceptual, proiectul pornește de la o cercetare în care inteligența artificială este utilizată ca instrument de investigare, interpretare și producție artistică. Pentru camera senzorială, aceeași cercetare devine punct de plecare pentru un proiect de arhitectură căutat prin schițe, încercări, corecturi și desene de mână, apoi dezvoltat și verificat prin instrumente digitale. De la cercetare la carte și apoi la spațiu se produce o schimbare de scară: informația devine materie, iar imaginea devine experiență corporală. Într-un proiect pornit dintr-o cercetare cu instrumente AI, arhitectura este căutată prin desen de mână și experimentată prin corp.

Comentariul juriului

O amenajare pe care o simți din mai multe puncte de vedere, nu doar vizual. Poate asta este și reușita proiectului prezentat raportat la tema avută.
---
Am apreciat că proiectul transformă elemente aparent invizibile, precum aerul și timpul, în experiențe fizice, iar arhitectura devine ceva ce nu doar privești, ci simți.
---
O poveste spusă cu gesturi clare, transmițând prin elemente arhitecturale senzații clare. Experiența este imersivă, proiectul reușind doar din reprezentarea grafică să devină un moment memorabil.