hypóstȳlos – Sala Crucilor

Comentariul autorului

„Centrul Bisericesc Român Ortodox din München” e amplasat în cartierul Aubing, într-o zonă preponderent de locuințe, cu școli, grădinițe și un parc. Ca parte din ansamblu, proiectul de față reprezintă amenajarea spațiului public din exteriorul și interiorul sălii hipostile – Sala Crucilor.

La exterior, conturată de pridvorul înalt și de portic, curtea dreptunghiulară este locul de întâlnire ale fluxurilor de oameni din toate punctele cardinale: cei ce ies din biserică și din sala hipostilă (est), cei care vin dinspre centrul comunitar (vest), cei din mănăstire (nord) și pelerinii care intră în ansamblu (sud). Un cadru în care arcele porticelor și ale pridvorului unifică întreg spațiul și concentrează atenția asupra centrului, locul din care pot fi văzute toate. Piațeta, închisă la sud cu un gard transparent, se deschide complet spre stradă la slujbe și momente importante.

Pe latura estică a curții centrale, spațiul public orientează către două direcții majore: în sus, către pridvorul amplu al bisericii și în jos către sala hipostilă (Sala Crucilor), cu o zonă de repaus văzută ca mediatoare între stradă și piațetă, între comunitatea de români și cea germană a cartierului. Această interfață primitoare între ansamblu și strada este marcată de fântâna din piatră și banchetele din lemn. Fântâna, prin sunetul apei curgătoare, masivele din travertin scapițat, micile cruci sculptate, crucea din fier și pasărea de alamă, marchează pragul de la începutul unui traseu al detaliilor și simbolurilor regăsite atât la exterior cât și la interior.

Continuând parcursul inițiatic, materialitățile și texturile brute, de la piatră cioplită și până la betonul aparent cu muluri buciardate (la sudul foaierului) contrastează puternic cu travertinul neted ce vine în continuarea soclului bisericii, asemenea și cu treptele scării ce conduc spre sala hipostilă. Foaierul se continuă cu sala prin patru uși largi cu efect de continuitate interior-exterior.

Spațiile exterioare ale curții și foaierului se întrepătrund cu cel interior, al Sălii Crucilor - ampla încăpere îmbrăcată pe cinci laturi în cărămidă aparentă, unul dintre cele mai importante spații publice interioare ale ansamblului. La cele două capete, Sala Crucilor este determinată de două încăperi distincte ce conțin momente esențiale în definirea omului creștin: Începutul - baptisteriul (vest), Euharistia - Altarul (capela de la est), lăsând la mijloc un întreg spațiu al comunității, cu rol principal de reuniune în afara slujbelor (un cadru destinat atât conferințelor, expozițiilor cât și agapelor și celebrărilor).

Interiorul sălii hipostile este determinat de cei zece stâlpi ce se ridică din pardoseala de cărămidă (simbolizând pământul) și înțeapă „cerul” auriu. Stâlpii sculpturali au luat forma unor cruci cu basoreliefuri într-un spațiu ce se dorea a nu fi definit de construit, ci de simbol. Fiecare dintre cei zece stâlpi, diferiți ca formă și texturi, realizați din beton aparent prefabricat, are intarsii cu textul uneia dintre cele zece porunci (în română și germană). Astfel, ca o alegorie, prin cele zece porunci de pe stâlpii ce susțin biserica mare, Vechiul stă la baza Noului - iar spațiul public al comunității este în legătură cu lăcașul de cult de deasupra.
Fiecare colț al acestui spațiu are un detaliu, o intarsie, o nișă, o sursă de lumină, un obiect de mobilier proiectate anume pentru a contribui la imaginea de ansamblu a sălii hipostile – Sala Crucilor.