ro | en
Loc de tihnă - București
  • Nominalizare la secțiunea „Arhitectură construită / arhitectură și spațiul public”

Loc de tihnă - București

Autori: arh. Maria Duda, arh. Alexandru Belenyi
Birou de proiectare: BAZA. Deschidem Orașul

Colaboratori:
Co-autor: arh. Irina Belenyi
Experiment realizat împreună cu ARCEN, în timpul Străzi deschise, cu sprijinul CEC Bank
Foto: Autorii, Matei Niculescu, Octav Ganea

Comentariul autorului

Loc de Tihnă
Folosirea primelor parkleturi din București pentru extinderea spațiului pietonal, pe zona de parcare la bordură.
Introducerea parklet-urilor în peisajul stradal este un gest care deschide noi spații către pietoni. Strada e încurajată să devină un spațiu public și nu doar un spațiu de trecere.

Parklet-urile sunt o invenție recentă, venită pe filieră nord-americană. Au rezultat dintr-o întrebare: în ce mai putem transforma un loc de parcare? Cel mai des, în oraș, locul de parcare este o suprafață de minim 12.5 mp, pe domeniu public, ce iese însă din circuitul pietonal sau carosabil, fiind rezervat, fie că este sau nu ocupat, unui vehicul. De aici și întrebarea: în loc de autoturism, spațiul de parcare poate fi ocupat sau folosit și de altceva/ altcineva? Poate fi închiriat cu ora pentru alte activități? Poate fi mobilat cu scaune, mese, ghivece, standuri comerciale, pubele, corturi electorale sau cabine de paznici? Toate cele de mai sus sunt obișnuitele ocupante ale trotuarului, dar conform legislației în vigoare, nu au temei legal să ocupe carosabilul.
Pentru a testa limitele acestei legi, am cumpărat și înmatriculat trei remorci, pe care le-am transformat apoi în locuri mobile, de stat jos. Acestea sunt acum mobilier urban, parcat legal, cu abonament. Sunt și exemple irevocabile de recuperare a domeniului public, deranjate sau chiar periculoase în percepția autorităților prin felul în care speculează portițele legii și mai ales prin precedentul pe care îl creează.
De-a lungul timpului, cele trei remorci mobilate au migrat dintr-un loc în altul. În stradă au fost primite cu bucurie de adepții unui oraș pietonal și cu resentimente de adepții orașului auto – semn de evoluție și transformare a mentalității locale și privilegiilor infinite ale mașinii personale. Tensiunea din stradă s-a regăsit și în planul abstract al relațiilor cu administrația, care a încercat insistent să găsească o scuză să le interzică, dar a eșuat. Prin urmare, anumite direcții din Primăria Municipiului București anunță acum reforme ale spațiului public cu ajutorul parklet-urilor.
Ipostaza care rămâne pentru noi, autorii, cea mai relevantă este perioada de trei săptămâni, în care cele trei remorci au devenit o mică piațetă și adevărat loc de întâlnire, la intrare pe strada Amzei.
Există și ironie și reziliență în acest proiect, dar nuanța noastră preferată este: deocamdată trebuie să ne parcăm spațiul public și pietonal, pentru a ni-l recupera.