Bibliohub

Comentariul autorului

BIBLIOHUB a fost un proiect desfășurat la Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” la sfârșitul anului 2023, o finanțare CNFIS-FDI menită să transforme vechiul spațiu al bibliotecii de reviste într-un organism capabil să se plieze pe nevoile fluctuante ale celor care îl folosesc zilnic. El a avut mai multe componente: workshop-ul de concepere, reorganizarea fondului documentar, proiectarea și reabilitarea fizică a spațiului, intrat astăzi cu succes în viața universității.

Proiectul a fost un act de recuperare urbană la scară micro, o formă de activism academic care a readus la viață un spațiu semi-abandonat. Fosta bibliotecă de reviste, ajunsă un loc inert, aproape invizibil, a fost reactivată. Dar adevărata miză a fost experimentul. Nu cel steril, ci cel care riscă, testează, greșește, ajustează. În acest sens, workshop-ul a devenit inima proiectului.

Cinci echipe de studenți au fost aruncate direct în mijlocul problemei: cum creezi un spațiu care să nu fie nici muzeu de cărți, nici simplu loc de stat? Răspunsurile lor – diverse, fragmentare, poetice pe alocuri – au fost integrate într-un proces continuu de testare și adaptare.

Desfășurat cu 35 de studenți din anii 1-2-3, pe o perioadă de 3 săptămâni, workshop-ul a fost un laborator unde ipotezele teoretice s-au ciocnit de realitatea practică, constrângerile unui buget limitat, iar designul s-a scris și rescris pe măsură ce spațiul prindea formă. Ei nu au primit o temă abstractă, ci au pornit de la realitate: au realizat sondaje, au analizat statistici, au întrebat colegi și profesori ce lipsește, ce poate fi schimbat, ce poate fi reinventat.

Astfel, s-a lucrat cu materia locului – lumina naturală, structura existentă, orientarea – și s-au creat zone modulare, mobile, fără compartimentări rigide și cu o orgaizare perimetrală a depozitării publicațiilor. Spațiul s-a redefinit ca scenă pentru expoziții, mese rotunde, podcasturi, instalații efemere, ateliere experimentale, diverse forme de arhitectură participativă care schimbă nu doar configurația fizică, ci și dinamica socială a universității.

În esență, proiectul a dovedit că și cu un buget limitat arhitectura poate fi simultan infrastructură și experiment, spațiu și metodă, cadru și proces. A demonstrat că atunci când spațiul încetează să fie doar un fundal și devine actor principal, el schimbă nu doar felul în care învățăm, ci și felul în care gândim împreună.