WECARE: București

Comentariul autorului

Marile cartiere de locuințe colective realizate în socialism mai păstrează încă moștenirea practicilor informale prin care locuitorii îngrijesc cu resurse și cunoștințe proprii spațiile dintre blocuri. Aceste practici verzi și spațiile informale pe care le produc pot fi asociate cu o „sustenabilitate tăcută” (Smith & Jehlička, 2013). Mai mult, procesele care stau la baza acestui fenomen pot reprezenta forme emergente de gestiune colectivă a resurselor ca parte a unor sisteme de bunuri comune, foarte valoroase în contextul crizei climatice și diminuării participării publice.
În perioada martie – iulie 2024 s-a derulat o cercetare exploratorie în cartierul Crîngași. Cercetarea și-a propus să răspundă la cîteva întrebări: Cum se manifestă practicile spațiale informale în contextul studiat? Care sunt condițiile, resursele și formatele necesare prin care practicile spațiale informale sprijină gestiunea bunurilor comune (de mediu)? Ce spații există și ce actori sunt activi care pot găzdui și sprijini o intervenție cu un pronunțat caracter ecologic și comunitar?
Prin diferite metode de cercetare calitativă ca etnografia, cartografierea, interviul, studiul de caz, storytelling, echipa a cules observații despre folosirea curentă a spațiilor publice, și a inventariat spațiile-reper ale zonei din perspectiva locuitorilor. Ulterior, a fost identificată o serie de studii de caz de amenajări informale ale spațiilor dintre blocuri, care au fost investigate în profunzime. Folosind o serie de criterii de analiză urbanistică și peisagistică, cercetarea a investigat în perimetrul propus o serie de amplasamente posibile pentru o intervenție spațială. Datorită suprapunerii cu un proiect al administrației de transformare a bulevardului, echipa a decis mutarea acțiunilor în interiorul bibliotecii din cartier. Concluziile acestor analize au stat la baza diagnosticului și a recomandărilor pentru valorizarea și susținerea practicilor informale verzi în cartierele de locuințe colective.
Căutând să ilustreze concluziile legate de condițiile, resursele și formatele necesare prin care practicile informale susțin bunurile comune (de mediu), cercetarea s-a materializat într-un echipament de comunicare. Construit la intersecția dintre un artefact muzeal, un laborator școlar și un mobilier de bibliotecă, IERBARUL DE CRÂNGAȘI își propune să umple un gol în peisajul instituțional, activând în jurul său un model hibrid de centru local de cunoaștere, în care designul conținutului se adaptează caracteristicilor și intereselor comunității, evidențiate prin cercetare. Plasat într-o bibliotecă publică, dispozitivul caută să articuleze cunoașterea legată de practicile informale și grădini într-o secțiune nouă și distinctă, semnalând astfel importanța lor și evidențiindu-le valoarea, în contrast cu respingerea constantă a acestora în discursul public. Echipamentul și modurile sale de utilizare ilustrează și capacitatea designerilor de a juca un rol critic în imaginarea unor noi forme de regenerare comunitară a cartierelor de locuințe colective, prin observarea, valorizarea și susținerea explicită a unor astfel de forme de „ecologii vernaculare” (Gandy, 2022, p. 34) ca parte a ecosistemului bunurilor comune de mediu.
Ca o formă de a transforma sugestiile din raportul de cercetare în acțiuni concrete, în iunie 2025 am organizat un atelier de lucru cu actori relevanți în domeniu, prin care s-au identificat scenarii posibile de susținere a educației ecologice în bibliotecile publice.