Camera Colecțiilor

Comentariul autorului

Proiectul pornește de la cunoașterea unui om și a lucrurilor pe care își dorește să le păstreze aproape. Beneficiarul, colecționar, este pasionat de muzică, hi-fi și radioamatorie, printer altele. Colecțiile sale reunesc machete, minerale, arme și echipamente. Obiecte diferite prin dimensiuni, utilizare și semnificație personală. Își dorea un loc în care să le poată expune și folosi, păstrând intimitatea unei lumi aproape secrete. Preferința sa pentru culori închise și estetica anilor ’70 a orientat atmosfera amenajării.

Într-un apartament de 55 m², aceste nevoi sunt reunite printr-un sistem de mobilier din nuc care preia un rol arhitectural. Depozitarea, expunerea și accesul în camere sunt proiectate împreună. Tâmplăria urmărește conturul spațiilor, integrează echipamentele și cuprinde ușile în ritmul panourilor. Continuitatea sa permite ca funcțiuni diferite să aparțină aceleiași compoziții.

De la vitrine și rafturi până la mânere și muchii, detaliile sunt desenate în relație cu utilizarea și cu întregul.
Între hol și camera colecțiilor, mobilierul capătă adâncimea unui pasaj, închis la ambele capete prin uși integrate. Când acestea sunt închise, accesul este sugerat discret în suprafața de lemn.

Deschiderea primului rând dezvăluie un spațiu interior în care sunt păstrate unele dintre obiectele cele mai prețuite. Următorul rând de uși conduce către cameră. Această succesiune răspunde dorinței beneficiarului de a controla apropierea de colecțiile sale și felul în care ele sunt descoperite. Pasajul are o utilizare proprie: aici te poți opri, poți privi și poți alege un obiect. Pragul devine un loc al colecției, iar trecerea prin grosimea mobilierului face parte din experiența locuirii. Intimitatea camerei se construiește astfel gradual, prin gesturi obișnuite de deschidere, oprire și închidere.

În camera principală, tâmplăria reunește discuri, cărți, obiecte, aparatură audio și un loc de lucru. Rafturile deschise, vitrinele și panourile pline alternează într-un ritm constant. Repetiția montanților și traverselor oferă un cadru comun diversității colecției, în timp ce compartimentările răspund lucrurilor pe care le primesc. Expunerea și depozitarea coexistă, permițând ca obiectele să rămână accesibile și să participe la viața de zi cu zi.

Nucul, pielea neagră, perdelele și plafonul albastru închis construiesc o atmosferă densă și intimă. Referința la anii ’70 se regăsește în asocierea materialelor, în tonalități și în prezența echipamentelor muzicale. Iluminatul integrat evidențiază obiectele și adâncimea nișelor. Camera oferă loc pentru audiție, lucru și studiu, dar și pentru timpul petrecut în preajma lucrurilor adunate.

Bucătăria și baia au un caracter mai reținut. Folosirea eficientă a spațiului, depozitarea și precizia detaliilor conduc amenajarea lor. Nucul păstrează continuitatea materială a apartamentului, în timp ce concentrarea resurselor în camera colecțiilor și în pasaj exprimă ierarhia nevoilor beneficiarului.

Camera colecțiilor este rezultatul unei apropieri de felul unui om de a trăi. Organizarea, materialele și detaliile răspund pasiunilor sale și nevoii de retragere. În acest interior, el poate alege ce arată, ce păstrează ascuns și cât de aproape îi lasă pe ceilalți. Colecțiile își găsesc astfel locul într-o locuință construită în acord cu identitatea celui care o folosește.