Banca Palma

Comentariul autorului

Palma/Platan

Obiectul de mobilier urban propus face parte dintr-un proces continuu de învățare prin experiment desfășurat de-a lungul mai multor școli de vară de arhitectură la Domeniul Cantacuzino din Florești, al cărui parc istoric devine astfel un laborator în aer liber.

Banca se desface dintr-un trunchi comun în mai multe brațe curbe, ca o palmă cu degete lungi, aproape figurativă. Gestul nu este întâmplător: ea răspunde direct platanului istoric, sub coroana căruia a fost amplasată. Ramurile arborelui se prelungesc deasupra brațelor mobilierului, care se desfac spre pajiște ca niște rădăcini sau ca o mână întinsă către vizitatori. Din dronă, desenul se citește limpede, ca o mână, un copac, un râu cu afluenți. De la nivelul ochiului, devine un lung peisaj de stat jos.

Platanul este cel care dă sensul formei. Umbra lui hotărăște unde se adună oamenii, iar banca nu face decât să-i așeze în acel loc. Brațele curbe, din metal, se încheie în grinzi masive de lemn: curba ghidează privirea, lemnul primește corpul. Fiecare ramură creează o altfel de așezare, față în față, în șir sau în grupuri mici, fără să impună un singur mod de a fi împreună.

Intervenția a fost gândită de la început ca temporară. Fundațiile punctuale, sub formă de mici blocuri de beton, lasă solul aproape neatins, iar rădăcinile platanului respiră nestingherite. Nimic nu se ancorează în arbore, nimic nu se toarnă continuu. Reversibilitatea este o formă de respect față de un loc cu valoare istorică și, în același timp, o libertate pentru experiment: poți îndrăzni mai mult atunci când știi că gestul poate fi retras.