Alma Halo

Comentariul autorului

Alma este construită în jurul ideii unei prezențe eterice, aproape imposibil de definit. Un spirit al locului care nu se arată niciodată pe deplin, dar care lasă urme. Masca sculpturală îi sugerează chipul, iar instalatia luminoasa suspendata încearcă să surprindă materia din care acesta este alcătuit.

Proiectul a pornit de la întrebarea cum poate fi făcută vizibilă o prezență imaterială. Cum poate lumina să capete consistență și cum poate un obiect să pară misterios. Instalatia luminoasa s-a dezvoltat treptat, prin suprapunerea unor straturi concentrice care se deschid asemenea unor valuri suspendate în aer, ca și cum o energie invizibilă ar fi perturbat liniștea plafonului și ar fi rămas înghețată într-un moment de expansiune.

Forma sa nu urmărește o geometrie precisă, ci una vie. Contururile se dilată și se contractă ușor, evitând regularitatea. Privit de jos, obiectul pare să plutească între material și lumină, asemenea unei apariții efemere care își schimbă constant expresia în funcție de poziția privitorului și de intensitatea luminii.

Pentru realizarea sa a fost aleasă o membrană textilă translucidă tensionată pe o structură metalică delicată. Materialul a fost ales pentru capacitatea sa de a transforma lumina într-o prezență blândă, fără surse vizibile și fără limite clare între obiect și atmosferă. Ziua, textura fină a textilei lasă să se citească discret scheletul construcției. Seara, lumina pătrunde prin straturi și dizolvă contururile, făcând ca obiectul să pară mai degrabă o lumină care a căpătat formă decât o structură suspendată.

Procesul de execuție a avut un caracter artizanal. Fiecare ramă metalică a fost desenată și modelată individual, fiecare suprafață textilă fiind ajustată manual pentru a păstra fluiditatea compoziției. Interesul nu a fost obținerea unei forme spectaculoase, ci construirea unei fragilități controlate, a unui obiect care să pară ușor și firesc, în ciuda complexității sale constructive.

Lumina este distribuită în straturi succesive. Nucleul central funcționează asemenea unei surse originare, în timp ce iluminarea ascunsă printre membrane produce o strălucire difuză care pare să emane din interiorul obiectului. Brațele din alamă care traversează compoziția asemenea unor linii desenate în aer și completează atmosfera cu accente luminoase punctuale.

În relație cu masca, oglinzile și materialitatea caldă a interiorului, instalația nu funcționează ca un simplu corp de iluminat, ci ca o prezență. Ca o urmă luminoasă a spiritului care locuiește Alma. O formă suspendată între vizibil și invizibil, între obiect și atmosferă, între arhitectură și vis.