Ansamblul Fântânilor arteziene Piața Unirii

Comentariul autorului

Proiectul s-a desfăşurat într-o perioadă cuprinsă între anii 2015 şi 2019. A început prin definirea posibilităţilor de introducere a unor tehnologii pentru fântâni arteziene de ultimă oră într-o structură destul de rigidă, cu instalaţii îngropate în zidării. Treptat, pe parcursul a doi ani, s-au definit măsurile de intervenţie care s-au dovedit a fi radicale – înlocuirea completă a instalaţiilor, renunţarea la unele structuri interioare stânjenitoare.
Din punctul de vedere al arhitecturii demersul a fost structurat în două direcţii: transformarea unui obiect de décor al Bulevardului Unirii într-un spaţiu de spectacol – accentul punându-se pe capacitatea de a primi şi a evacua grupuri mari de persoane (de unde secţionarea fântânilor cu pasaje); a doua direcţie a fost de a regăsi, prin decoraţie, semnificaţiile unui spaţiu care şi-a pierdut legătura cu propriul nume, Piaţa Unirii.
Accesul pietonal şi legătura cu parcul înconjurător au fost măsura rezolvării problemelor de circulaţie. Cele patru accese spre zona centrală leagă corect trotuarul adiacent bulevardului cu parcul şi accesul la fântâna centrală. Aleile au fost transformate în evenimente prin inserţia băncilor şi a arcelor de apă, publicul participând la spectacolul dinamic; în mod asemănător perdelele de ceaţă sparg graniţa dintre suprafaţa de apă şi alei.
În vechea sa formă, silueta fântânii era dată de spinele din mijlocul fântânilor laterale. Dupa demolarea lor am evitat transformarea fântânii într-o simplă oglindă de apă, creând volume de apă: domul, coloanele şi valurile. Domul marchează centrul fântânilor şi-l aduce la scara ansamblului Bulevardului; coloanele marchează intrările în spaţiul fântânilor şi sunt porţi de acces în imperiul apei. Valurile – spina dorsală dar şi pânzele care se întorc către parc definesc masa şi forma fântânilor. Decoraţia s-a axat pe detalierea subiectului Unirii şi a plecat de la Horă. Hora vine din grecescul horos – a dansa şi este o legatură cu Bizanţul. Există horo la bulgari, există khoron în turcă. În satele Greciei, ca şi în România, exista locul de horă - horostasi cu trimitere la locul unde, prin călcatul în picioare, se treiera grâul. În diverse surse istorice există spaţii în palatele domneşti din Ţările Române care se numesc ‘’hora’’ şi care au destinaţie de sală de primire. Pentru că gigantescul unei hore de pe covoarele olteneşti ar fi transformat demersul într-o intervenţie nesigură, am preferat să introducem siluete în dans care îşi au originea în caligrafia chirilică din secolul XV. Pentru ca hora să fie întreagă, mâinile împreunate s-au transformat în geometrii de pe vasele de Cucuteni. Pentru ca simbolurile arhaice agricole să fie deplin reprezentate, fântâna centrală a primit un simbol solar.
Pe cele patru laturi sunt dispuse stemele reprezentative pentru Unire: pecetea lui Mihai Viteazul, stema Principatelor unite, stema Regatului sub Carol 1 şi stema României Mari.
Pentru unitatea întregului am păstrat travertinul ca material de exprimare a arhitecturii. Intervenţiile noi au primit detalii contemporane de punere în operă diferenţiind cele doua faze de construcţie.
Din punct de vedere al tehnologiei fântânile sunt dotate cu ecrane de proiecţie laser şi proiecţie de film, cu sistem de flăcări pe apă, sunt complet digitalizate, au sisteme de control audio, video pe toata suprafaţa.