Impalpabilul în Arhitectură. Vocația oicologică și caracterul cosmotopic al interiorului architectural

Comentariul autorului

Ediția princeps a volumului Impalpabilul în Arhitectură. Vocația oicologică și caracterul cosmotopic al interiorului arhitectural, reprezintă darul pe care Universitatea de Arhitectură și Urbanism ”Ion Mincu” din București l-a primit de la profesorul Agostino Bossi și de la colegul și prietenul său arhitectul și filosoful Paolo Cecere.
Autorii au dezvoltat, de-a lungul a peste trei decenii, o cercetare ce a avut ca obiectiv înțelegerea semnificației arhitecturii, cercetare întreprinsă atât la nivel teoretic cât și vizând să ofere calitate procesului de proiectare și conformare fizico-spațială a spațiului ocupat de om.
Această carte - o premieră pentru literatura de specialitate la nivel internațional prin abordarea filosofică a spațiului arhitectural interior - sintetizează rezultatele cercetării lor, în cursul căreia ”abordarea critică și chestionarea radicală” au condus autorii la elaborarea de „idei, noțiuni și concepte de o importanță fundamentală în identificarea, descrierea, explicarea și înțelegerea aspectelor esențiale ale Arhitecturii și ale spațiului fizic construit de aceasta”. Autorii au decis adoptarea și adaptarea unor termeni de origine greacă tocmai pentru a sustrage discursul despre arhitectură și al arhitecturii de la numeroasele ambiguităţi cu care tinde să se prezinte astăzi. În text se face referire la unele adjective care în discursul dezvoltat contribuie la formarea sintagmelor precum „caracter cosmotopic”, „vocație oicologică”, „calitate oicogenă” „maieutica spațiului”. Aceste patru expresii își exprimă cel mai bine sensul în legătură cu cuvântul Arhitectură, deoarece încearcă să desemneze calitățile originare ale spaţiului conceput şi creat de aceasta. De-a lungul discursului, sensul lor se dezvăluie treptat și, odată cu el, și țesătura relaţiilor conceptuale care le leagă unele de altele, și doar lectura cărții va putea oferi o imagine organică și profundă a sensului lor.
Din fiecare capitol reiese dorința autorilor de a oferi o contribuție la „clarificarea conceptelor fundamentale ale culturii și proiectării arhitecturale”, de a explica cât mai complet acele caracteristici ce definesc spațiul Arhitecturii scrisă cu majusculă, căreia îi închină de fapt acest volum.
Dincolo de un limbaj și un text dens de semnificații, volumul are și un caracter didactic, ideile, conceptele, termenii folosiți și creați de autori fiind nu doar explicați ci și exemplificați cu analize detaliate ale unor paradigmatice realizări arhitecturale, fie acestea ale unor Maeștri ai Arhitecturii sau ale unor anonimi care au creat Arhitectură. Capitolul special dedicat înțelegerii arhitecturii prin desen este și el extrem de important, mai ales în contextul contemporan, când mirajul tehnicii îi absoarbe pe tinerii învățăcei, care nu mai învață să privească și să înțeleagă ceea ce văd.
Nu în ultimul rând autorii ne fac să înțelegem și mai profund sensul Arhitecturii cu majusculă, caracteristicile care o deosebesc de simplul act de a construi și ne explică de ce în Arhitectură ne simțim bine, fără a ne da poate seama de ce. Pentru că dincolo de îndeplinirea cerințelor tehnico-funcționale, Arhitectura are un suflet (sau ar trebui să aibă, pentru a putea fi locuită de om), acel ceva ce acest volum încearcă să definească, simțurile noastre percepându-l (sau nu) instantaneu când pătrundem într-un spațiu, și care ne scapă continuu, ca o atingere a aripii unui fluture, diafană și aproape imperceptibilă.