Proporții în Arhitectură. Percepții și identitate spațială.

Comentariul autorului

Această lucrare a apărut în urma susținerii tezei de doctorat cu același titlu și s-a născut dintr-o introspecţie specifică procesului de proiectare, acel moment în care arhitectul, după ce şi-a însuşit tema şi a stabilit fluxurile între funcţiuni, conturează volumetria viitoarei clădiri. Studiul proporțiilor are o importanţă majoră atât prin aspectul exterior al construcţiei cât și prin calitatea arhitecturală a spaţiului interior ce se cuantifică în starea de bună dispoziţie a utilizatorilor, prin raportul echilibrat dintre estetică, semnificație şi percepție. Actualitatea temei este intrinsecă în activitatea de proiectare, susținând etica arhitectural-urbanistică și artistică, cu preocupări teoretice și aplicate. Cartea oferă un instrument în sprijinul procesului de proiectare sau de verificare a proporțiilor unei construcții pentru arhitecții contemporani și viitori, printr-o parte teoretică ce cuprinde inventarierea și analiza percepțiilor proporțiilor, și, una practică ce reunește diversele chei geometrice ale sistemelor de proporționare. Prin rolul său de formator de identitate, arhitectul are datoria de a cunoaște simbolistica formelor cu care operează, precum și compatibilităţile dintre acestea şi impactul lor la nivelul senzorial și perceptiv.

„Proiectul de arhitectură este pentru comanditar limbajul său către lume, mesajul pe care acesta vrea să-l transmită, imaginea pe care acesta îşi doreşte să o etaleze sau ceea ce îl ajută să se reconecteze la propria lui ființă. Astăzi însă lucrările sunt cu atât mai apreciate cu cât împărtăşesc mai mult din ceea ce suntem, cu plusuri și minusuri, şi nu din ceea ce am putea să fim. Artiştii din trecut (...) nu înfăţişau oamenii pe care îi sculptau sau pictau cu tot cu năravurile lor ci într-o viziune superioară, transfigurată. (...) Operele, referindu-ne aici şi la clădiri, aveau menirea să evidențieze ceea ce este mai bun din beneficiar și să ne insufle, prin contemplare, aspiraţiile sale înalte.” (p. 212)

„S-a dorit oferirea unei imagini cât mai clare a necesității frumosului arhitectural și a mijloacelor de atingere a acestuia prin intermediul proporțiilor alese în proiectele de arhitectură. Exemplele au urmărit evoluția contextului istoric, încercând o expunere a celor mai importante principii folosite în domeniul punerii în proporție. Studiul a plecat de la analiza aparatului vizual și a imagisticii mentale, pentru a înțelege diferențele care apar între proporțiile fizice și felul în care ajung să fie percepute. De asemenea, au fost expuse câteva teorii despre virtuțile pe care un obiect arhitectural trebuie să le dețină spre a fi considerat armonios. În final, lucrarea este argumentată de principiile științifice ale legii rezonanței, cu îndemnul de a ne îndrepta atenția spre crearea unor compoziții și spații armonios proporționate, ce atrag după sine regăsirea și împlinirea interioară a celor care le locuiesc, starea de bună dispoziție și sentimentul de lucru potrivit la locul potrivit.” (p. 215)