Cetatea Arad. Valențe arhitecturale ale relației istorie - oraș

Comentariul autorului

Lucrarea nu caută sa propună o nouă monografie a orașului Arad, date istorice și informații considerate relevante fiind selectate, pentru a facilita înțelegerea unor mecanisme determinante în formarea secvențelor de fresce succesive subiacente actualului peisaj identitar, identificării, protejării și prelucrării creative a elementelor cu potențial generativ.
Printre motivaţiile alegerii temei de studiu s-a aflat constatarea vulnerabilităţii unor spații și elemente arhitecturale ale căror transformări, pierderi sau reinterpretări ar putea fi prevenite prin înțelegere, comunicare, reglementare și asigurarea unor măsuri ferme de protecție, necesare.
Sunt utilizate noțiunile de valențe, istorie, cetate, oraș și aduse chestionări legate de procese generatoare în formarea unor peisaje arhitecturale și urbane, relaționări între elemente compoziționale și factori psihologici, ca determinanți ai structurărilor materializate în timp ale evoluției istorice a cetății cazone, în relația sa cu așezarea civilă de la începutul secolului XVIII, mai apoi orașul Arad, fiind căutate delimitări ale unor etape creative distincte, cauzalități, specificități, relaționări longitudinale sau transversale în interiorul manifestărilor stilistice arhitecturale. Sunt urmărite transformări contextuale urbanistice, peisagere, psihologice, reprezentări secvențiale de substraturi profunde ale peisajului identitar actual, purtător al unui potențial generator prin mecanisme de opoziție sau de afiliere.
Cercetarea asupra semnificațiilor istorice ale orașului și cetății Arad, etapelor creative, stratificărilor, valorilor transmisibile, vulnerabilităților, barierelor separatoare, are ca scop definirea unor modalități de protejare și includere în viitoare procese de generare.
Ințelegerea mecanismelor demersului creativ, materializate în peisajul arhitectural, prin raportare la stadii generative anterioare sau contemporane, implică o cercetare a cauzelor determinante ale diferențierilor și multiplicărilor observabile în mediul amprentat.
Întrebările de cercetare converg în sensul identificării unor nuclee și contexte ideatice, ca epicentre determinante ale unor schimbări imprimate peisajului identitar, fiind căutate modalități transdisciplinare de perfecționare a unor metode criteriale de filtrare, pentru a ierarhiza necesitățile de protejare și integrare contemporană a unor ansambluri, valori arhitecturale, ambientale, istorice și peisagere urbane.
Abordările transdisciplinare, prin utilizarea unor concepte din alte domenii, cum ar fi semiotica, psihologiile sociale, psihanaliza, hermeneutica sau geometria, cu aplicabilitate în teoria de arhitectură, servesc deschiderii unor perspective diferite asupra peisajului edificat și relaționărilor complexe ale mediilor arhitecturale, urbane, peisagere.
Literatura de specialitate selectată ca relevantă include concepte dezvoltate în teoria, critica și istoria arhitecturii, semiotica, psihologia socială, psihanaliza, strategia și tehnica militară, hermeneutica, fenomenologia, fundamentări teoretice ale unor intervenții sau refuncționalizări realizate în ultimii douăzeci de ani asupra unor ansambluri urbanistice și peisagere, proiecte complexe dedicate cazuisticii specifice fortificațiilor patrimoniale.
Aparatul de analiză a fost conceput ca o structură deschisă interconectărilor transdisciplinare, complexitatea mediilor antropizate fiind necesar a fi abordat prin dezvoltări analitice multidisciplinare. Maparea unor descriptori ai statusului actual, inițierea unor listări menținute deschise datorită complexității holistice și multidisciplinarității subiectului, urmărește structurarea unui model sau portret pluridimensional deschis al cadrului construit contemporan, pentru a susține conservarea și viabilizarea fondului arhitectural, fără a se ascunde sau pierde patina istoriei, în căutarea unor profunzimi simbolice atașate imaginilor percepute.
Studiul a urmărit evoluţia arhitecturală şi urbanistică a așezării civile Arad, a cetăţii militare şi spaţiului peninsular perimetral cetăţii, cu scopul de a analiza relaţii dezvoltate în timp, între elementele componente ale oraşului actual.
Demersul de documentare a urmărit ca direcții principale cercetarea unor colecții din arhivele Complexului Muzeal Arad, unor fonduri ale Arhivelor Naționale ale României, filiala Arhivele Județene Arad,fonduri ale Osterreichisches Staatsarchiv, Kriegsarchive, fonduri ale Arhivelor Naționale Ungaria, liste de inventare ale arhivelor Militare Pitești, arhive ale Muzeului Militar Bucuresti, Institutului Național al Patrimoniului, cercetare bibliografică și cercetarea în teren a unor ansambluri fortificate similare existente, cetatea Alba Iulia, cetatea Timișoara, cetatea Arad.
În raport cu bibliografia existentă privind evoluția orașului Arad, s-a căutat o complementarizare a bazei de date constituite, prin focalizarea asupra unor teme predilecte precum: analiza unor disfuncționalități relaționale, dar și a unor fenomene generative de ordin psihologic, clivaje sau consonanțe comunitare.
Evoluția istorică a arhitecturii, nu poate fi separată de contextele complexe ale transformărilor spirituale, creșterilor urbane, remodelărilor cadrului peisager antropizat dar și celui natural.
Ca element de continuitate, trilogia cetate/așezare civilă/peisaj apare în cele mai vechi surse bibliografice și iconografice. În perioada cuprinsă între anul 1700 și până astăzi, ansamblul fortificat Arad, parcurge etape distincte ale relațiilor morfologice, funcționale și psihologice cu orașul civil.
Cazul particular al orașului Arad este remarcabil, datorită configurației peisajului conținător, etapelor istorice de creștere, extinderilor și schimbărilor induse de raportări topologice și psihologice, curentelor ideatice și artistice, ale căror efecte lizibile sunt recurente sau contrastante.
Secvențele succesive ale proceselor de internalizare sau exteriorizare, începând cu cele perceptive, de introiecție, prelucrare, până la observarea mecanismelor efectelor creativității în mediul edificat, prezintă similarități cu funcții matematice sau reprezentări geometrice reflectate și în mediul edificat.
Reprezentarea teoretică a matemelor generative, defineşte un ansamblu de formule procesatoare, reiterate, care ar putea fi reprezentate ca funcţii matematice, care integrează în sisteme mentale valori, constante sau variabile, ale căror raporturi complexe determină apariția unor rezultate diferite, chiar dacă formulele de generare sunt similare, repetitive şi revizitate ciclic iar diversificarea şi multiplicarea valorilor procesate, induce noi diferenţieri sau alterităţi, în fiecare ciclu de generare.
Reprezentările multidimensionale, care integrează date și imagini percepute, dar și adâncimi memorate ale stratificărilor de palimpsest, factori de continuitate, sensuri și structurări ale codificărilor atașate secvențial, se constituie ca argumente pentru multiplicarea perspectivelor de analiză integrate în demersul creativ modelator. Înlănțuirile de semnificanți, leagă succesiuni de etape creative, prin transmiteri de factori identitari și psihologici, amprentați în locul edificat.
Pe lângă conturarea și perfecționarea unor abordări reziliente, în raport cu clivajele și faliile istorice, studiul susține și structurarea unui sistem comunicativ, interconectabil deschis, pentru a oferi suportul necesar unor ample lecturi comprehensive asupra peisajului identitar actual și unor etape anterioare structurate ca fundal al viitoarelor evoluții.
Travaliul arhitectului contemporan implică un proces de integrare, articulare, joncționare în proiect a informațiilor complexe și evolutive furnizate de domeniile cunoașterii și ale vieții.
Pasiunile pentru libertățile ideatice și formale, sinceritatea și sincronicitatea temporală a exprimărilor, oferite de arhitecturile și celelalte arte evolutive, nu intră în contradicție cu atitudini posibile de comprehensiune sau apreciere a calităților atemporale, uneori inefabile, ale frescelor culturale, prezente ca fundaluri poetice, învăluitoare.
Introspecția asupra modalităților de raportare la ambianțele psihologice și la cele edificate, prin negare, contrast sau afiliere în continuitate, poate aduce indicii asupra localizărilor simbolice ale produsului imaginat, istoric sau contemporan, ca verigă a înlănțuirilor de semnificanți culturali.