Dinamica spațiului de cult creștin. Influența funcțiunii - ediția a II-a revăzută, adăugită și actualizată

Comentariul autorului

Direcƫia generalã de abordare a cãrƫii cuprinde, simplificând, două ramuri: 1. fenomenul schimbării funcţiunii bisericilor, cu analiza cauzelor şi cu studii de caz şi 2. enunţarea unor posibilităţi de conversie ale unor spaţii diverse în clădiri de cult creştin (sunt tratate cele trei mari religii creştine: ortodoxã, catolicã şi protestantã). Este un periplu fascinant în cadrul căruia descoperim în câte sensuri şi cum migrează funcţiunea de cult creştin, liturghia (cu utilizarea termenului conform etimologiei sale elene λείτουργώ – a funcţiona). Pentru a defini această mişcare am ales termenul ”dinamică”, folosit în sensul său actual, dar cu conotaţia etimologiei sale greceşti (δύναμη – putere).
Această lucrare s-a născut din convingerea intimă că soluţiile pentru viitor trebuie căutate în trecut. Acestea ies la iveală ori de câte ori apar prilejuri prielnice. Istoria decantează adevăratele valori, iar straturile "scrise" în spatele funcţiunii actuale a unei clădiri supravieţuiesc în cele mai nebănuite forme.
Construcţiile pe care intervenim sau cele pe care doar le observăm închid un mesaj, compus de nenumăratele straturi depuse asupra substanţei lor în timp, la nivel: conceptual (preluarea unor modele spaţiale, volumetrice, formale, simbolice), funcţional (suprapunerea de funcţiuni arhitecturale, preluarea şi modificarea unui anume mod de utilizare), structural, constructiv (preluarea sistemului de rezistenţă al clădirilor, în mod fizic sau doar teoretic, prin translatarea unor principii tehnice), simbolic (aşa cum este păstrarea sacralităţii locului unei construcţii, care este comentată pe parcursul lucrării), estetic, decorativ (preluarea unor motive, tradiţii şi simboluri decorative).
Cartea este concepută în unsprezece capitole. Primul capitol este dedicat unor definiţii operaţionale, vazute prin prisma conceptului-cheie de "funcţiune". Capitolul al II-lea oferă un periplu istoric, investigând apariţia şi evoluţia diferitelor modele spaţiale ale arhitecturii de cult creştin. Capitolul al III-lea îmbracă o abordare filosofică, definind mental coordonatele simbolice ale spaţiului de cult creştin. Capitolul al IV-lea trece către o abordare tehnică, formulând cerinţele funcţionării spaţiilor de cult creştin conform normativelor şi standardelor actuale. Odată cu capitolul al V-lea perspectiva se schimbă către domeniul "desacralizării", al fenomenului invers de adaptare al spaţiilor de cult pentru alte funcţiuni necesare vieţii contemporane, cu tot discursul simbolic pe care îl presupune o astfel de operaţiune. "Desacralizarea" poate fi şi temporară (cap. VI). Capitolul al VII-lea prezintă şi comentează nişte interesante cazuri de clădiri contemporane tranformate sau transformabile în biserici, iar capitolul al VIII-lea prezintă "interacţiunea religiilor", interogându-se asupra efectelor coabitării sau alternării mai multor religii într-un acelaşi spaţiu. Capitolul al IX-lea analizeazã fenomenul istoric al schimbãrii funcƫionale impuse pentru spaƫiile de cult (demolãri pe fondul unor comenzi politice, adaptare de urgenƫã în situaƫii de rãzboi sau dezastre, abandon voit etc.). Capitolul al X-lea aduce în discuƫie un aspect practic legat de proiectarea contemporanã, aducãnd studiul în zona detaliului. şi al funcƫionalitãƫii generate de ergonomie. Capitolul de concluzii (capitolul al XI-lea) se doreşte a fi purtătorul unor direcţii de viitor pentru arhitectura spaţiilor de cult în România, prea adesea pusã sub semnul discutabilului, dar şi expresia sintezei unor valori arhitecturale generate de spaƫiul de cult, de care prea puƫin (mai) suntem conştienƫi.