Restaurarea și refuncționalizarea Turnului și Bastionului Măcelarilor

Comentariul autorului

Turnul și Bastionul Măcelarilor fac parte din centura de fortificații a cetății Sighișoara, sit înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Din cele 14 turnuri medievale se păstrează astăzi 9, dintre care numai 4 deschise spre vizitare în 2022. Înaintea proiectului de arhitectură a fost așadar un îndrăzneț proiect de antreprenoriat cultural menit să transforme locul într-un spațiu flexibil, protejat și inspirant pentru sighișoreni și nu numai. O serie de evenimente, printre care ateliere pentru copii, concerte, piese de teatru, tururi ghidate de oraș, o mică expoziție organizată în turn, urmau să reincludă monumentul în viața orașului istoric dar și să crească nivelul de conștientizare, apreciere și grijă pentru patrimoniul construit. Aceasta a fost premisa de lucru.
Turnul, o structură poligonală de mici dimensiuni în plan, cu 5 niveluri și 6 laturi neregulate, este adosat zidului cu creneluri (sec. XIV) și face parte din prima generație de turnuri păstrând încă multe elemente din aspectul original (sec. XV). Nu a fost afectat nici de incendiul din 1676, nici de restaurările moderne, fiind astfel unul dintre cele mai valoroase turnuri ale cetății, un adevărat „Lebendigen Museum” (muzeu viu) așa cum îl descrie Gernot Nussbächer. Bastionul circular (sec. XVII) a înlocuit parțial o barbacană mai veche.
În ceea ce privește restaurarea turnului, proiectul a urmărit, dincolo de refacerea scărilor și a planșeelor (complet sau parțial dispărute), păstrarea a cât mai mult din substanța istorică. Toate elementele noi sau refăcute sunt recognoscibile ca atare: podina planșeelor din două straturi de dulapi dispuse la 45⁰, grinzile noi inserate în cuiburile existente dar realizate din doi dulapi ușor distanțați, scările ce respectă poziția inițială și interpretează scara documentată de un releveu din 1950, structura auxiliară de la nivelul parterului (podestul de acces și grupul sanitar) inserată ca o piesă de mobilier ușor rotită față de zid. La exterior, tencuielile nu au fost refăcute, ci doar consolidate, păstrând pe alocuri vizibilă materialitatea zidului: piatră pentru primele niveluri, cărămidă mai sus.
Întrebarea care a ghidat proiectul a fost: cum poate clădirea restaurată povesti mai mult decât înainte? O inventariere atentă a urmelor și indiciilor diferitelor etape de edificare, marcate apoi prin lumină și „etichete-obiect” din metal, invită vizitatorul într-o explorare activă a evenimentelor prin care a trecut turnul (ex. crenelurile primului zid de incintă vizibile la interior și exterior, lărgirea gurilor de tragere pentru a permite folosirea armelor de foc, pardoseala de lut ca măsură antifoc, semnele de dulgheri, urme ale unor incendii, etc). Plasate punctual, echipamente multimedia completează ponderat prin sunet, vizual, etc. întâlnirea cu istoria înmagazinată în ziduri.
În ceea ce privește bastionul, intrevențiile au fost minimale: curățarea rosturilor de mortarul de ciment și refacerea lor cu mortar de var hidraulic, marcarea golurilor zidite identificate, introducerea unor elemente independente de amenajare: scena, corpul mobil de bar, mobilierul din metal. Redat orașului, bastionul devine o grădină înzidită privilegiată.
Intervenția își propune în cele din urmă recunoașterea frumuseții fruste a fortificațiilor și potențarea acesteia prin adăugarea unor elemente și detalii contemporane. Această anume alchimie între nou și vechi, capacitatea de a se pune reciproc în valoare, ne fascinează de fiecare dată când lucrăm cu clădiri existente.