The Corner Armeneasca CV

Comentariul autorului

La intersecția dintre Mântuleasa și Calea Moșilor, vis-a-vis de Biserica „Intrarea Maicii Domnului în Biserică”, fosta casă Popp-Bunescu etalează o imagine ruptă din desfășurata contemporană a frontului istoric degradat al căii Moșilor. Agenda de intervenție vizează restituirea imaginii autentice a imobilului, monument istoric grupa B, și reactivarea acestuia în cadrul unui ansamblu de utilizare mixtă: birouri și locuințe colective.
Studiul istoric prevalează indeductibilitatea episodului de construire a imobilului de identitatea istorică a căii Moșilor( fostă Podul Târgului din Afară ) de arteră comercială de tradiție. Acest aspect i-a definit direcția de urbanizare prin construirea caselor de negustori și hanurilor. Astfel a început și povestea locuinței în 1895, când negustorul Iancu Haratidis comandă proiectul arhitectului elvețian John Elisee Berthet, aspecte susținute în “Autorisațiunea” nr.48/1 Iunie 1895 astfel: „Dl. Berthet p.Haritiadis solicită a construi din nou la proprietatea din Calea Moşilor, secţiunea I, Ocolul I, Case de zid masiv, cu 2 caturi, acoperite cu metal potrivit planului presentat şi visat de noi. (...). Clădirea nouă se va esecuta cu faţada pe aliniere cum s-a aratat de Serviciul Planului şi de noi.”. În acest ultim sens, locuința a apărut într-un episod de definire a imaginii urbane a zonelor pericentrale a frontului aliniat în „planurile Bucurescilor” din 1873 și 1893.
Locuința Popp-Bunescu e doar unul dintre proiectele arhitectului Jean Berthet din centrul Capitalei, portofoliul său numărând exemple precum casa Macca și locuința Grădişteanu - Ghica. Arhitectura imobilul prezintă trăsături caracteristice curentului eclectic, combinând elemente de factură renascentistă cu elemente neoclasice, specific etapei mediane de creație a perioadei moderne în spațiul românesc.
În 2020, când clădirea și parcela adiacentă au fost problematizate pentru intervenție, Casa Hariatidis se afla într-o stare de degradare avansată, prezentând o serie de modificări spontane.

Monumentul a fost restaurat conservând în totalitate alfabetul decorativ și arhitectural. Elementele din lemn ale acoperișului și tâmplăria au fost reconstituite, iar scara originală din lemn a fost reconstruită din beton și placată cu lemn. Calcanele au fost transformate din suprafețe tradițional opace și inestetice în elemente arhitecturale ce relaționează cu exteriorul prin inserția unor elemente subtile sub forma unor bovindouri reinterpretate. Abordarea celor din urmă și a materialităților, prezervând cărămida ca textură originală, demarchează totodată identitatea contemporană a monumentului.
Reconversia imobilului în clădire de birouri a respectat precedentul tipologic al parterului comercial, birourile fiind dispuse la etajul I și mansardă. Intervențiile de la nivelul mansardei pun in valoare calitățile spațiale ale acesteia si o transforma dintr-un spațiu inutilizabil într-unul spectaculos si creativ, cu lumina naturala zenitala si acces la supante. Elementul central al spațiului fiind sala de conferințe închisă cu o piramidă de sticla ieșită din volumul acoperișului.
Detașat de monument printr-o terasă amplă cu spații verzi, a fost propus un corp nou de locuințe, preluând materialități specifice construcțiilor istorice, precum placarea cu cărămidă aparentă.
Abordarea spațiilor exterioare vizează îmbogățirea parcursului urban al Căii Moșilor.