Apartamente Uranus

Comentariul autorului

Localizarea acestui proiect se află pe o străduță aflată în partea mărginașă și supraviețuitoare a cartierului Uranus, având funcțiune preponderent rezidențială. Imaginea urbană a zonei este cea a melanjului destul de pestriț dintre construcțiile păstrate ale țesutului spontan și cele care și-au făcut loc începând cu anii ’90. Clădirile din prima categorie sunt modeste architectural, degradate sau modernizate improvizat, în majoritatea cazurilor; rareori întâlnim vreo cochetărie stilistică cu tentă modernistă sau art deco. Cele din categoria a doua sunt cele care au densificat țesutul, fiind cu atât mai vizibile clădirile care au apărut din cauza urbanismului derogator.
Proiectul propus este unul aflat la limita dintre construit și neconstruit. Vecinătatea sudica, în mare parte neconstruita, va fi, cu siguranță, una de tranziție funcțională și ‘de scara’ dinspre bulevardul Tudor Vladimirescu spre aceasta zona rezidențială. De aceea, primul gând a fost acela de a ameliora o intervenție inevitabilă.
Putem spune că rezultatul are un autor colectiv conjunctural, condițiile fiind următoarele: edificabil reglementat de un PUD anterior cu calcane și curte de lumină spre S, având regim de înălțime de până la 5 etaje, construcție începută având subsol executat, fixând nodul de circulație vertical și poziția circulațiilor comune, structura supraterana definită și un perimetru planimetric cu posibilitatea dispunerii apartamentelor pe laturile de E, NE și V, dar fără ferestre ale acestora spre S.
Libertățile rămase au fost următoarele: reconfigurarea totală a fațadelor împreună cu balcoanele, apariția etajului 5 și reconfigurarea funcțională totală a apartamentelor.
Așadar, orientarea a dictat, în cea mai mare parte, direcția arhitecturală: ferestre mari, balcoane mari și culoare. Am ales o culoare luminoasă, apropiată de cea a cărămizii și am aplicat-o la balustradele metalice ale balcoanelor și la tâmplăria de aluminiu, oferind suficient detaliu fațadei celei mai slab luminate. Etajul 5 este fragmentat de cele 4 terase iar dorința de a capta lumina de la S și V a înălțat unele volume ale acestuia. Placarea parțială cu tabla ondulată oferă o variație discretă volumetriei.
În ciuda intenției evidente de a folosi culoarea, percepția e a unei cromatici reținute și echilibrate, desi apropiata de ce regăsim în zona ( vezi tabla vopsita la învelitori sau culoarea roșiatică a tencuielilor), iar repertoriul materialelor e, din nou, unul al locului: tencuială, metal, vopsea, sticlă.
Detaliul apare pe măsură ce te apropii. Texturile și variațiile capătă relief dacă ești atent la lumină.
Balcoanele își transformă consistența în funcție de unghiul din care privești. Prin orientarea diferită a lamelelor de metal ele devin transparente sau opace.
Relieful discret al tencuielii e cameleonic, reflectând lumina foarte diferit în funcție de momentul zilei.
Copertina ( impusă ca element urbanistic, de aliniament ) devine un prag dematerializat și foarte cartezian.