Reflexii ale Reginei Maria în Palatul Cotroceni

Comentariul autorului

O expoziție despre două spații ale Palatului Cotroceni – Salonul de aur și Dormitorul argintiu, așa cum au fost ele acum aproape 100 de ani, situată în spatiile expoziționale ale Palatului, astăzi. Cu toate că atât Salonul, cât și Dormitorul continuă să existe fizic, ca încăperi propriu-zise ale Palatului, imaginea lor curentă nu reflectă aproape nimic din proiectele de amenajare interioară realizate de tânăra Maria, la începutul secolului.
Parțial datorită remodelărilor aduse ulterior tot de către Regină, parțial în urma schimbărilor apărute în perioada comunistă, Dormitorul și Salonul s-au transformat complet, lăsând în urmă foarte puțini martori ai imaginii pe care o avuseseră înainte. Câteva fragmente descriptive prin jurnale, mai multe fotografii alb-negru, piese de mobilier, bibelouri, rame, o placuță din pardoseala de ceramică albastră – acestea au fost piesele de puzzle avute la dispoziție.
Interpretarea fotografiilor a stat la baza expoziției și a reconstituirii proiectului inițial de design – întâi bidimensional: planuri, secțiuni, desfățurate ale pereților, detalii de mobilier sau decorații interioare, reproducând cu fidelitate besoreliefurile, motivele florale, detaliile capitelurilor. Apoi a urmat transpunerea tridimensională: printuri 3D cu 2 machete ale spațiilor și 25 de detalii decorative.
Reconstituirile Salonului și Dormitorului sunt micșorate la scara unor case de păpuși și ascunse în cutii opace, cu cateva perforații. Totuși, vizitatorii le pot „accesa” ușor cu o lanternă și ceva curiozitate de a explora două spații care, în imaginile de epocă, se dezvăluiau în penumbră și contraste puternice. Detaliile din machetele si fotografii se pot explora și tactil pe mesele din expoziție, unde sunt explicate simbolurile și motivele recurent întâlnite în spațiile gândite de Regina Maria.
Mai departe, îmbinând resursa fotografică cu pasaje de text descriptiv sau mostre de material, s-a realizat colorizarea fotografiilor în așa fel încât să contureze o imagine cât mai aproape de realitate – un tip de arheologie cromatică, unde exponatul este scos din album și „pus sub lupă”, supradimensionat, pentru a sugera scara camerelor inițiale.
La final a reieșit tot o imagine fragmentată, răspândită în cele 5 spații medievale ale Palatului Cotroceni. Piesele vechi s-au imbinat cu cele noi, jilțuri s-au potrivit împreună cu printuri 3D și fragmente de gresie cu „blueprint”-uri luminoase. Rezultatul este un ansamblu de fațete ale unor spații atipice în istoria arhitecturală a Palatului Regal, despre care chiar Maria spunea că „deși nu a fost cu adevărat al meu, Cotroceniul mi-a fost căminul principal, l-am iubit și, pe cât s-a putut, l-am modelat după gusturile mele...”.