Comentariul autorului
Cartea însumează o serie de eseuri, cronici, comentarii despre arhitectură și urbanism, despre loc și teritoriu, despre istorie, artă și literatură. Despre persoane și personaje - principale, episodice sau închipuite - călătoare alături sau peste mări, țări și timp, de autor.
Textele sunt rezultatul scris al unor gânduri iscate după ce privirea unui arhitect practicant s-a rotit de jur împrejurul faptelor arhitecturii si încearcă să surprindă dificultatea instaurării obiectului arhitectural, a rafinamentului penumbrei și a surdinei arhitecturale în « lumea seacă a despiritualizării globale » (Grigore Grigurcu), sugerând că peisajul arhitectural nu există în sine, ci este construit și capătă semnificații rezonând la stimuli aparent surprinzător de îndepărtați domeniului autonom al operei arhitecturale.
Este o carte « cu » și « despre » arhitectură, dar și, dupã cum subtitlul indică – de jur împrejurul arhitecturii – despre « de ce » și « cum » se intersectează întâmplările în marele perimetru (geografic, istoric, cultural, politic, etc.) care circumscrie și influențează domeniul creației arhitecturale.
Multe texte, care se referă la « fapte » și « întâmplări » - nu numai arhitecturale - sunt în contradicție cu ceea ce este considerat (la un moment dat !) ca « idei acceptate » sau, mai bine zis, o atitudine « politicaly corect ». Alte texte evidențiazã ambigui sau neplâcute situații în care, deseori, arhitecții sunt implicați. Autorul construiește un discurs ce evită sã întrebuințeze, pe cât posibil, un limbaj « de nișă », specific, având intenția de a putea fi bine perceput și de cititorul ex-centric domeniului arhitectural. Notele și ilustrațiile - ca și indexul - pe lângă firescul rol direct explicativ sunt și o fereastră deschisă către perspective ale căror puncte de fugă pot părea (prea) îndepărtate sau (aparent) greu de ghicit. Puncte de fugă ce pot sugera utile si contextuale teme de dezbatere asupra fenomenului arhitectural. Autorul face referire la experiențe arhitecturale ale zilelor noastre – ultimii treizeci, patruzeci de ani – înscriindu-le într-un cadru istoric mai larg, analizând critic punerea concretă în operă.
Cartea - scrisã în română - cuprinde o selecție de texte traduse în engleză sau franceză și 108 ilustrații alb și negru. Cartea este structurată în cinci capitole : I. Generalități, II. Case/Persoane/Personaje, III. Praguri, IV. Numai cuvintele – o antologie strict subiectivă, V. Addenda.
*
… o carte scrisă cu inteligență adesea sarcastică, plină de umor, o inteligență care conectează foarte multe aspecte ale arhitecturii ca epitomizare a întregii societăți, a unui întreg timp… într-o singură frază autorul reușește să încapsuleze și două mii de ani …este un periplu cultural…este o carte scrisă de un arhitect stoic,, este o gură de aer proaspăt, sãnãtos, care îți limpezește mintea și care te ajută să te poziționezi just în lumea în care trăiești…
(Lorin Niculae, din cuvânt la lansarea de la Cărturești Modul, 30 mai 2023)
*
[…] Mihai Pienescu este și un gînditor, aducînd numeroase reflecții asupra arhitecturii și a rolului arhitectului în zilele noastre. […] Aceste tablete, foarte originale, sînt scrise de multe ori cu vervă pamfletară […] Mihai Pienescu schițează, de-a lungul acestor articole, un tablou al felului cum se desfășoară „spectacolul arhitecturii“ – real, obiectiv […] Literatura, filozofia, diverse studii artistice sînt aduse laolaltă pentru a da seama de chestiunile discutate. Numeroasele referințe, de la basme românești și povești zen la Anton Cehov, la Constantin Brâncuși, Guy Debord, Amin Maalouf, Jean-Luc Godard, Johan Wirfalt etc., sînt invocate într-un soi de apropiere spirituală pentru a susține spusele autorului. […] Și nu în ultimul rînd, există o mare savoare a poveștii în multe dintre aceste tablete. Cartea se citește cu mare plăcere și este deschisă către un public larg, nu doar specializat.
(Doina Ioanid, “Arhitectura, cu plăcere” în Observator Cultural, Nr. 1162 - 15.06.2023)
Comentariul juriului
Cartea este rezultatul unor gânduri iscate după ce privirea unui arhitect practician s-a rotit de jur împrejurul faptelor arhitecturii si a încercat să surprindă dificultatea instaurării obiectului arhitectural, în «lumea seacă a despiritualizării globale» sugerând că peisajul arhitectural nu există în sine, ci este construit și capătă semnificații la stimuli surprinzător de îndepărtați domeniului autonom al operei arhitecturale.
Autorul abordează relația arhitecturii cu istoria, cu orașul și teritoriul, cu puterea și cu libertatea, cu constructorii și materialele, cu măgarii și cu oamenii, cu ochii dracului, cu sexul, cu plăcerea, cu legile sacre și profane, cu norii, cu vânturile și cu valurile, cu gândul, cu mic și mare.
Este o carte «cu» și «despre» arhitectură, dar și despre «de ce» și «cum» se intersectează întâmplările în marele perimetru (geografic, istoric, cultural, politic, etc.) care circumscrie și influențează domeniul creației arhitecturale.
Scrisa cu nerv, inteligență, sarcasm și umor, cartea ajută la înțelegerea fenomenului arhitectural, dar și la rădăcinile acestuia, este o carte care îți limpezește mintea și te ajută să te poziționezi în lumea în care trăiești.