Casa unei colecții

Comentariul autorului

In anul 1933 arhitectul Sady Herivan a obtinut autorizatia de construire pentru o casa cu 2 etaje, avand o silueta exceptional de eleganta, situata pe coltul strazilor Aurel Vlaicu si Iustinian. Cele doua fatade principale au fost concepute cu reguli diferite, casa fiind formata din doua volume diferite, cu o articulatie rotunjita dintre cele doua fatade principale, o intersectie ce marcheaza accesul in casa si este totodata accentul vertical al cladirii.

Din motive necunoscute, la momentul constructiei comisionarul casei nu a respectat proiectul original al arhitectului si, asa cum se poate vedea deja in fotografiile din 1940, a rezultat o casa usor diferita fata de proiectul autorizat, mai ales în cea ce priveste golurile si elementele compozitionale de fatada, care au avut un rol esential in definirea stilistica arhitecturala. Din fericire relatiile functionale interioare sunt respectate si nu au fost alterate nici macar in perioada comunista.
In anul 2016 casa a fost cumparata de catre un colectionar de arta, cu scopul de a face parte, dar și de a-i gazdui colectia permanenta.

Interventia noastra, care a urmat consolidarea deja finalizata, propune o abordare mai putin obisnuita in practica curenta arhitecturala, avand in prim plan dorinta de a (re)aduce casa la forma ei initiala, cea imaginata de catre Sady Herivan si aprobata de autoritati, mai ales prin realizarea elementelor principale de fatada, omise la constructie. Cel mai vizibil element care lipsea este geamului bandou, care subliniează volumetria balconului de la etajul 1, fiind asezat pe un soclu inalt format din linii orizontale, cum se poate observa în desenul de fațada original. Din motive structurale, golul bandoului nu se putea realiza integral, insa proiectul nostru propune pentru zonele unde nu se putea decupa fatada, o intarzie de basso-relief, care copieaza geamurile reale si elementele despartitoare de dintre, si este realizat din beton aparent pigmentat negru. Soclul inalt nou realizat tot din beton aparent, este inspirat din liniile desenate de Sady Herivan, si este format din benzi orizontale cu sectiune triunghiulara, tipice perioadei art deco. Alte goluri create conform proiectului original sunt cel al doilea hublou de pe fatada Aurel Vlaicu, de lânga fosta intrare in garaj, realizat tot ca insert de basso-relief de beton aparent, și nu in ultimul rand, ca o replica a geamului de la etajul 1, geamul nou de colt de la parter, care initial a fost anulat de o usa secundara din curte,

Din punct de vedere functional, parterul, care cuprinde mica galerie de arta, atelierul si biroul amenajat în fostul garaj, este un spatiu semi public, cu posibilitatea vizitarii in anumite momente. Etajul este format din zona de zi, un al doilea birou, bucatarie si este in continuare in circuitul semi-public destinat atat beneficiarului dar ocazional si intalnirilor dintre curatori, artisti si colectionari. Etajul doi si mansarda sunt integral private, destinate familiei, cuprinzand zona de noapte si un living privat. Podul a fost transformat in zona de zi prin intreruperea placii creeand legatura cu scara principala, dar si prin creerea unei curti interioare de lumina, care il transforma intr-o oaza luminoasa.

Proiectul isi propune sa creeze contextul cel mai potrivit expunerii lucrarilor de arta intr-un cadru tipic modernist, cat si sa readuca la viata un proiect de arhitectura valoros, care nu a avut sansa sa fie realizat in momentul conceperii initiale.