Culele oltenești. Posibile repere ale patrimoniului mondial UNESCO

Comentariul autorului

Subiectul culelor oltenești este deosebit de relevant pentru dezvoltarea cunoașterii în domeniul istoriei arhitecturii românești și a istoriei arhitecturii universale. Pe lângă metodele de cercetare tradiționale, lucrarea utilizează o cercetare inovativă a peisajului mai restrâns și mai larg din care aceste construcții fac parte folosind un program bazat pe hărți tridimensionale virtuale și care generează o hartă de vizibilitate din orice punct dat. Acest tip de cercetare este deosebit de important pentru subiectul în cauză – în cercetările anterioare au fost menționate mituri privind comunicarea la distanță dintre construcțiile acest de acest tip, mai ales în perioada Revoluției de la 1821, condusă de Tudor Vladimirescu. Prin utilizarea hărților și programelor online s-au identificat zonele de vizibilitate și comunicare vizuală între cule, în special privind Culele situate pe valea Oltului și pe valea Jiului.
Suprafețele de vizibilitate de la etajul superior al culelor redau și relația culelor cu așezările, cu terenul extins și a permis și câteva analogii privind vizibilitatea raportată la vechimea siturilor arheologice fortificate, antice și medievale din vecinătate sau amplasarea intrărilor față de cadrul fizico-geografic și urban, elemente care au fost corelate cu istoria regiunii și cu noțiuni de estetica peisajului.
Cercetarea valorifică experiența de cercetare practică dobândită în cadrul colaborării cu Școala de la Chaillot, amplificată și aplicată cercetărilor de arhivă, studii geografice și de peisaj si constituie bazele dosarului de clasare in UNESCO a culelor oltenești. Lucrarea conține o planșă comparativă a releveelor la aceeași scară, organizate cronologic și după configurația volumetrică. Releveele pot indica tipologii spațiale mai vechi prin raportare la dimensiunile și proporțiile unor construcții datate, suplinind lipsa informațiilor istorice, tehnice sau a sondajelor de parament care ar fi putut susține ipoteze legate de etapele constructive anterioare, uneori de o vechime excepțională. Astfel au fost identificate 10 tipologii de arhitectură: cula-cetate, conacele fortificate cu volum compus în plan orizontal, conacele cu turn, turnurile-anexă la conac, turnurile locuință permanentă, turnurile de strajă, cula de lemn din Ercea (1856), casa-culă, cula țărănească și cula de moft. La ultima categorie am încadrat cule mai noi decât seriile anterioare revoluției de la 1821, unele aparținând stilului neoromânesc. Tipologii identificate se disting prin arhitectură, intervale de datare, rangul social al ctitorilor, coerența geografică sau raportare la evenimentele istorice.
Aspectele inedite ale acestei cercetări sunt: propunerea a 10 tipologii de arhitectură și evidențierea evoluției organice a tipologiilor, clarificări privind dinamica geografică, istorică și socială a tipologiilor, evidențierea evenimentelor istorice semnificative pentru evoluția tipologiilor, verificarea racordării culelor cu ruinele antice și medievale fortificate, studii privind amplasarea, vizibilitatea, noțiuni de estetica peisajului, propunerile de încadrare la stilurile clasicismului și barocului regional, informații tehnice-materiale privind originea și evoluția culelor, demonstrează încadrarea ansamblului culelor oltenești în categoria peisaj cultural, demonstrează valoarea universală excepțională a culelor oltenești, redarea rezultatelor cercetării într-o manieră comprehensivă textuală și grafică.