Conexiunile arhitecturii care vindecă. Spitalul de copii construit de Dăruiește Viață

Comentariul autorului

La ȋnceputul scrierii erau pe de o parte proiectul și pe de altă parte oamenii implicați. Am văzut o conexiune primară: viziunea lui „#NoiFacemUnSpital”. Ne-am propus să transformăm această viziune ȋntr-un proces care să refacă și să ȋmbogățească ȋntregul parcurs printr-o cercetare refăcută și adăugită strânsă ȋntr-o carte care să fie pentru noi toți. Spitalul și oamenii aveau să stea ȋmpreună ȋntr-un sistem de relații, pe care numai un discurs alcătuit ca o călătorie prin lumi ar fi putut să ȋl cuprindă. Astfel au ȋnceput să ni se dezvăluie toate aspectele complementare ale acestui macro-proiect. Am continuat prin suprapunerea lui „noi” și a „copacului vieții”, conceptul proiectului de arhitectură. Copacul vieții- conceptul central al proiectului, generează o comunitate a vindecării prin crearea unui circuit de date, idei și direcții ȋntre toate nivelele de lucru și toate palierele de semnificații, ȋntre specialiști, proiectanți și ȋntreaga comunitate a donatorilor.
Fiecare lume compune imaginea ca ȋntr-un puzzle, așezând piesele existente, refăcând elementele lipsă prin mărturiile actorilor implicați și adăugând detalii care ȋntregesc povestea ȋntr-un discurs care ni se adresează tuturor. Datele, temele, conceptele inserate au capacitatea de a traversa lumile atât ȋntr-un sens cât și ȋn celălalt, generând atât conexiuni noi care verifică autenticitatea implementării cercetării interdisciplinare ȋn design-ul propus, cât și conexiuni care sugerează noi abordări și direcții.
Lumea nevăzută, simbolizată de rădăcinile copacului vieții, colectează, evidențiază și ȋnregistrează date și teme relevante pentru fiecare personaj din echipa proiectului, reprezentând câte o specialitate sau domeniu. Fiecare membru al echipei aduce ȋn discuție modul său specific de raportare la copilul pacient și conturează astfel perspective de lucru care ȋnmagazinează sensuri noi, care se cer verificate și decodificate ȋn Lumea văzută (tulpina copacului vieții). Practic se conturează astfel relațiile permanente de feedback constant dintre cercetare și proiectare, cu scopul ȋmbogățirii temei de proiectare a unui spital de copii. Odată cu verificarea implementării datelor ȋn design-ul propus, apar ȋntrebări și preocupări noi, așteptări care orientează conștient din nou cercetarea către reluarea unui traseu, acela al integrării cunoașterii din alte domenii. Așa se naște Lumea imaginată (coroana copacului vieții), care vorbește despre direcții viitoare de evaluare a proiectului. Lumea imaginată deschide un proces de schimbare atât pentru cercetare, cât și pentru proiectare, cu scopul ȋmbogățirii conexiunilor și raportărilor dintre cele două, pe viitor. Cele trei lumi au o rețea de transfer și mecanisme de suprapunere și transformare a datelor ȋntre toate personajele din povestea acestui proiect.
Lumile din carte descriu lumile din proiect ȋntr-un limbaj având la bază mărturiile specialiștilor selectați, o mică parte dintre cei implicați ȋn proiect. Doar dintr-un context al comunicării am putut evidenția și explora sensul participării fiecărui actor, astfel ȋncât să refacem traseul elaborării unui macro-proiect și să ȋl expunem ȋntr-un context mai larg, al reconectării cercetării și proiectării.