CARP Alexandria

Comentariul autorului

Casa, construită în 1912 în stil eclectic, este amplasată la stradă și aparține unui tip de locuire specific sudului României. Planul este organizat în jurul a două încăperi centrale, denumite în planurile vechi sală, din care sunt accesate și iluminate indirect camerele alăturate. Viața gospodăriei se desfășura însă în mare măsură în curte, printre pomi, vie, grădină și dependințe. În 2003, clădirea a fost clasată ca monument istoric, fiind protejate decorația fațadelor, tâmplăria și soba originală.
În momentul cumpărării, în 2020, casa purta urmele unor intervenții recente: o prispă din beton și lemn modificase relația cu curtea, mai multe ferestre fuseseră obturate, tâmplăria veche era alterată, iar o ușă de dimensiuni reduse înlocuise golul original. Noul proprietar, o instituție financiară nebancară a cărei funcționare se bazează pe comunitatea membrilor, își propunea transformarea casei într-un sediu deschis comunității, capabil să susțină atât activitatea instituției, cât și întâlnirile și activitățile membrilor. Încă din etapa preliminară era clar că necesarul de spațiu urma să fie rezolvat printr-un corp nou, separat de casa istorică.
Intervenția urmărește două direcții complementare. Casa monument este eliberată de adăugirile care îi alterau imaginea este adaptată noii funcțiuni. Corpul nou preia activitatea financiară curentă, păstrând casa veche pentru întâlniri, activități comunitare și spații administrative.
Între cele două clădiri, curtea devine principalul spațiu de legătură. Ea nu este un simplu spațiu de circulație, ci locul în care se construiește relația dintre instituție și comunitate. Curtea din față, deschisă către stradă, primește vizitatorii și găzduiește zone de ședere, în timp ce curtea din spate deservește activitatea cotidiană a angajaților. Împreună cu gardul și amenajarea peisageră, cele două curți alcătuiesc un ansamblu continuu, în care spațiul liber devine la fel de important ca arhitectura celor două clădiri.