Palatul administrativ Bacău

Comentariul autorului

Construit între 1886 și 1890 după proiectul arhitectului Paul Petricu, Palatul Administrativ din Bacău reprezintă un monument istoric de importanță națională realizat în spiritul academismului francez. Palatul găzduiește astăzi Instituția Prefectului și Consiliul Județean, iar fațada sa spre Piața Tricolorului definește centrul orașului. Miza proiectului a fost restaurarea clădirii și adaptarea ei la standardele și nevoile actuale.
Palatul are o planimetrie în H, fațade compuse în registre, soclu de piatră, decor din teracotă și acoperiș tip mansardă franceză. Între 1931 și 1935, G.M. Cantacuzino coordonează o amplă modernizare structurală și interioară. Tavanul casetat și mozaicul holului de la etaj definesc și azi acest strat interbelic. După război urmează recompartimentări succesive, iar cutremurul din 1977 produce degradări importante, reparate în 1979–1981 inclusiv cu mortare de ciment incompatibile cu zidăria istorică.
Proiectul a identificat trei categorii de probleme interdependente. Prima privește clădirea: umiditate, fisuri, învelitoare neetanșă și intervenții nepotrivite — tencuieli de ciment, teracotă vopsită, echipamente pe fațade. A doua privește utilizarea: accesul monumental era folosit doar la evenimente, holul central devenise parțial depozit, iar instituțiile funcționau separat, cu accesibilitate precară. A treia privește exigențele actuale de siguranță seismică, securitate la incendiu, confort și eficiență energetică, care trebuiau integrate cu protejarea valorilor de patrimoniu.
Proiectul s-a bazat pe scanare 3D, releveu, investigații nedistructive, teste pe materiale și actualizarea studiului istoric. Principiile aplicate au fost limitarea intervențiilor, compatibilitatea materialelor și punerea în valoare printr-o mai bună utilizare. Cercetarea a continuat în șantier: descoperirea unei arcade de cărămidă ascunse într-un perete a determinat adaptarea proiectului pentru păstrarea și punerea ei în valoare.
Gestul principal este redeschiderea către oraș a accesului monumental dinspre Calea Mărășești. Holul central redevine spațiul public comun al celor două instituții, iar clădirea este organizată în zone publice și zone rezervate personalului. Sunt păstrate și restaurate contribuțiile valoroase ale etapelor succesive: mozaicul interbelic, marmura parterului din perioada comunistă, tavanul casetat, scările monumentale, scafele și ușa Sălii Mari.
Consolidarea se bazează pe injectarea fisurilor și cămășuieli cu mortare de var armate cu fibră de sticlă, după îndepărtarea tencuielilor incompatibile. Fațadele sunt eliberate de adaosuri, iar soclul și treptele de piatră sunt restaurate. Cromatica este stabilită prin sondaje stratigrafice. Toate piesele decorative ceramice originale sunt păstrate; îndepărtarea vopselelor le redă culoarea naturală și textura. Ceasul fațadei funcționează din nou. Învelitoarea este refăcută în același material, echipamentele sunt grupate spre vest, iar instalațiile urmează traseele originale. Consumul de energie scade cu 60%. Un elevator și un grup sanitar accesibil la parter îmbunătățesc accesibilitatea.
Sustenabilitatea proiectului constă în continuitatea utilizării unei clădiri publice de peste 130 de ani, păstrând structura, materialele și memoria sa. Restaurarea finalizată în 2026 readuce spațiile reprezentative în folosirea cotidiană și păstrează împreună straturile istorice care dau palatului identitatea sa.