Refuncționalizare „Clădirea Comisariatului” Cetatea Alba Carolina în sediul Consiliului Județean Alba

Comentariul autorului

Clădirea fostului Comisariat Militar, monument istoric de categoria B și parte a ansamblului Cetății Alba Carolina, este un edificiu de secol XVIII ridicat pe locul unor construcții aparținând epocii Principatului Transilvan și integrând fragmente ale acestora. Concepută inițial pentru funcțiuni militare, clădirea și-a păstrat în mare parte planimetria istorică, precum și numeroase elemente valoroase – bolți, ancadramente din piatră și detalii de arhitectură provenite din etape diferite de evoluție.
Edificiul are o configurație în „U”, cu o curte interioară și un demisol determinat parțial de terenul în pantă. La interior, intervenția a urmărit recuperarea configurației spațiale anterioare transformărilor realizate după 1945. Au fost eliminate compartimentările și obturările improprii, redeschise golurile istorice, iar în anumite zone au fost păstrate aparent fragmente ale paramentului interior, ca mărturie a materialității și a etapelor de transformare ale clădirii.
Lucrările începute în 2017 au urmărit restaurarea și adaptarea fostului comisariat la cerințele funcționale contemporane ale Consiliului Județean Alba, păstrând caracterul istoric și punând în valoare evoluția istorică a monumentului. Tema inițială prevedea o extindere în curtea interioară, cu subsol și parter, care urma să cuprindă accesul principal, distribuția circulațiilor între cele trei aripi și o sală de consiliu amplasată în subteran.
În timpul cercetărilor arheologice au fost descoperite vestigii de epocă romană, respectiv structuri de zidărie atribuite unei locuințe de centurion din castrul roman de la Apulum, aparținând fortificației Legiunii a XIII-a Gemina. Descoperirea a determinat o reformulare fundamentală a proiectului: s-a renunțat la extinderea subterană, sala de consiliu a fost relocată și amenajată în mansardă, iar intervenția nouă din curte a fost redusă și redimensionată astfel încât să nu afecteze zidăriile romane.
Structura vitrată realizată în curtea interioară capătă un rol multiplu, funcțional, patrimonial și comunitar. Ea constituie holul principal de intrare și spațiul de distribuție către diferitele aripi ale clădirii, rezolvând coerent circulațiile, dar devine în același timp structură de protecție, spațiu de expunere și instrument de punere în valoare a vestigiilor arheologice descoperite. Noul spațiu central funcționează totodată ca un centru comunitar, utilizat de autoritatea publică pentru organizarea de evenimente culturale, concerte, expoziții și întâlniri publice, devenind un adevărat forum al clădirii, denumit „Atrium Centurionum”.
Concepută ca o intervenție contemporană clar exprimată și asumată, structura metalică vitrată este deliberat distinctă de arhitectura istorică, stabilind însă permanent un dialog cu aceasta. Contrastul dintre nou și vechi nu urmărește competiția, ci accentuează lectura clădirii de patrimoniu, a curții și a vestigiilor romane. Transparența fațadelor și a acoperișului păstrează lizibile volumele istorice ale celor trei aripi, iar vestigiile sunt prezentate publicului în cuve special amenajate și iluminate.
În timpul zilei, suprafața vitrată reflectă arhitectura construcției istorice, integrând vizual noua intervenție în contextul curții; noaptea, aceasta devine transparentă și se transformă într-o sursă de lumină pentru spațiul public exterior, făcând vizibilă activitatea din interior și accentuând caracterul public al Atriumului Centurionum. Sistemul mobil de umbrire contribuie la asigurarea condițiilor de conservare și a unui microclimat adecvat utilizării spațiului pentru evenimente culturale și expoziționale.
Proiectul propune astfel o restaurare în care intervenția contemporană nu este disimulată, ci folosită ca mijloc de articulare a etapelor istorice ale sitului. Recuperarea configurației interioare, amenajarea noii săli de consiliu în mansardă și Atrium Centurionum, ca spațiu comunitar și forum contemporan al clădirii, construiesc împreună o relație în care arhitectura nouă pune în valoare atât monumentul, cât și patrimoniul arheologic, integrându-le în viața cotidiană și culturală a clădirii.